Anunţuri importante pentru România

Au cinat sub candelabrele hotelului care a fost, multe decenii, sediul spionilor activi în capitala României. Pe sub ferestrele dineului curgeau bucureşteni grăbiţi fără să ştie că, la doar câţiva metri de ei, în spatele zidurilor groase, se adunaseră cei mai puternici şi influenţi europeni.
Comisia Trilaterală a fost înfiinţată în 1973 de către magnatul american David Rockefeller, fiind o încercare de a reuni cele mai luminate minţi şi cele mai puternice voinţe americane, europene şi japoneze. Primul obiectiv neoficial al Comisiei a fost rezolvarea războiului din Vietnam, rezultatul fiind atins doi ani mai târziu. De atunci, Comisia Trilaterală a devenit unul dintre personajele favorite ale romanelor conspiraţioniste, fiind prezentată ca un guvern mondial din umbră. În realitate, Comisia este cel mai important think-tank şi agent de influenţă al globalizării, prin care se încearcă armonizarea acţiunilor regionale, pentru europeni obiectivul declarat oficial fiind întărirea importanţei UE.
Deşi conţinutul întâlnirilor Comisiei nu este public, organizaţia încearcă să fie cât mai transparentă, publicând periodic lista membrilor săi şi anunţând în prealabil locul reuniunilor. Bucureştiul a fost în acest an oraşul reuniunii europenilor din Comisia Trilaterală, Mugur Isărescu făcând oficiile de gazdă. Printre românii acceptaţi în Comisie se mai numără şi Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, dar Mugur Isărescu, care are o funcţie şi în comitetul executiv, este în acest moment românul cu cea mai mare influenţă la nivel mondial. Printre cei mai cunoscuţi invitaţi ai săi, dar nu neapărat şi cei mai importanţi, s-au numărat Javier Solana, fostul secretar general al NATO, sau Peter Sutherland, preşedinte al Goldman Sachs.
La finalul întâlnirii, Mihai Tănăsescu a dezvăluit că în zilele următoare (adică în săptămâna care tocmai se termină) vor fi făcute câteva anunţuri importante pentru România.
Despre ce este vorba? Nici nu se terminase bine Trilaterala de la Bucureşti că o alta, de această dată oficială, începea în Normandia, în apropierea plajelor pe care debarcaseră aliaţii în 1944. Protagoniştii întâlnirii au fost cancelarul german şi preşedinţii Franţei şi
Rusiei. Întâlnirea a fost practic botezul apropierii hotărâte a francezilor şi nemţilor de Rusia. Beneficiind de o relaxare a relaţiilor dintre americani şi ruşi, dar şi de încruntarea britanicilor şi italienilor (două state al căror buget destinat apărării a fost
puternic lovit de criză), ruşii au primit în plic propunerea de a deveni parte a sistemului de securitate european. Asta, în armonie cu obiectivele NATO, al căror secretar general visează la un scut antirachetă care se întinde de la Vladivostok la Vancouver. Un scut croit, conform declaraţiilor oficiale, împotriva ameninţărilor nucleare care pot veni din Iran sau Coreea de Nord. În schimb, se aşteaptă ca Rusia să-şi înmoaie tonul, ceea ce s-a şi întâmplat fără întârziere: ruşii şi-au retras trupele dintr-un oraş georgian important strategic, iar preşedintele Medvedev a declarat că va pune umărul la rezolvarea conflictului transnistrean. Medvedev a nominalizat România printre actorii importanţi ai negocierilor. Conform presei de la Moscova, rolul pregătit pentru români este cel de debarasator al armelor convenţionale după retragerea ruşilor din Republica Moldova.
Rezumativ, trocul este acesta: europenii primesc acces la materiile prime ale Rusiei şi americanii beneficiază de un aliat indispensabil în emisfera nordică, în timp ce ruşii vor cheltui în continuare bani europeni şi vor putea circula liber în UE, menţinându-şi acasă „dictatura luminată“ cu acordul tacit al SUA (una dintre ultimele reviste care criticau regimul Putin, Newsweek Russia, a fost închisă luni). Dacă acest acord se va menţine, există toate şansele ca peste un deceniu, românii şi moldovenii să se reunească sub acoperişul comun al UE. Acest subiect a fost de altfel una dintre temele dezbătute şi la Bucureşti, în timpul întâlnirii găzduite de Mugur Isărescu. Neoficial, desigur.