Vocea Olteniei

Ieri am vazut pe TVR 1 un reportaj despre cel care a fost ani buni sufletul Baniei fotbalistice si nu numai, omul de radio, lume si televiziune, Sebastian Domozina. Ne-a lipsit in toti acesti ani – s-au petrecut patru ani de cind a plecat sa se odihneasca putin – si nu ne-am dat seama. Am simtit tot timpul ca ne-a lipsit ceva si nu stiam ce. Fiecare dintre noi, doar gindindu-ne la el, ii auzim vocea inconfundabila. Pentru cei care nu l-au cunoscut indeaproape sau nu i-au fost prieteni, Sebastian Domozina traieste prin vocea sa pentru ca ea a fost si va ramine vocea sufletului sau. Ne e dor de Domozina, ne e dor mai ales atunci cind vedem neimplinirile „Stiintei“, echipa careia i s-a dedicat intru totul. In documentarul de care vorbeam la inceputul articolului, un prieten spunea ca Sebastian Domozina a iubit aceasta echipa mai mult decit si-a iubit familia. Constatam astazi, la patru ani de la disparitia sa fizica dintre noi, ca n-a fost nimeni vrednic de mostenirea sa. Ca dragostea sa fata de Universitatea Craiova ramine un testament de care nu „beneficiaza“ nimeni. Iubirea echipei noastre de fotbal a devenit dupa plecarea lui Domozina o povara din ce in ce mai greu de dus. As indrazni sa spun ca „Stiinta“ e o cruce pe care o duc toti oltenii care poarta in inima „campioana unei mari iubiri“. Ne e dor de Sebastian Domozina si, din nefericire, asistam neputinciosi la destramarea unui spirit care a insemnat foarte mult in viata fiecaruia dintre noi. Ne sta la indemina ca, din cind in cind, sa rotim un buton imaginar si sa auzim vocea lui Sebastian Domozina. Nu cred ca exista pomenire mai frumoasa a celui care va ramine intotdeauna pentru noi „Vocea Olteniei“.