Unde ne sunt ţepele?

În sfârşit. La mai bine de şase ani de la promisiunea „ţepelor“ ridicate în Piaţa Victoriei, scandalul uriaş al vameşilor şpăgari (aproape 100 de persoane reţinute deocamdată) pare a se apropia mai mult ca niciodată de capturarea unuia dintre corupţii importanţi din România. S-a ajuns aici şi datorită unui joc de împrejurări favorabil. O mare înfrângere de imagine pentru PD-L a fost provocată de blocarea intrării în Schengen. O criză nemiloasă, care a forţat guvernul Boc să promoveze cel mai nepopular set de măsuri economice din ultimul deceniu, a risipit visele de mărire democrat-liberale, partidul înregistrând astăzi scoruri modeste. Laşitatea parlamentarilor puterii care i-au făcut scăpaţi, prin votul lor direct, pe doi colegi de partid urmăriţi în justiţie pentru fapte de corupţie, i-a plasat pe Monica Iacob-Ridzi şi Dan Păsat deasupra legii. Nu în ultimul rând, apropiatele alegeri din interiorul PD-L fac să strălucească în culise lama cuţitelor. Bomboana pe colivă este pusă de Traian Băsescu, care realizează că partidul său nu-şi mai poate spăla faţa şi declară public la televiziunea naţională: „Nu mai aştept nimic de la PD-L“. Cu alte cuvinte, v-aţi băgat singuri în groapă, dar nu mă trageţi şi pe mine.
Pe la colţurile televizoarelor se aud numele a doi „suspecţi incognito“: Vasile Blaga, fost director la Direcţia de Vămi din Oradea şi fost ministru de interne, şi Gheorghe Falcă, primar al Aradului şi implicat în câteva dosare de corupţie. Deocamdată sunt doar vorbe. Ambii sunt membri de frunte ai PD-L, dar, dacă ultimul este perceput ca fiind un apropiat al Elenei Udrea, Vasile Blaga s-a transformat într-un exponent al vechiului PD-L, fiind atacat chiar de către Traian Băsescu. Ar fi însă o naivitate să credem că vânătoarea de vameşi este rezultatul unei încăierări între două facţiuni ale aceluiaşi partid. Acţiunea DNA este pregătită şi planificată de mai bine de un an, iar supoziţia că anumiţi oameni politici au dat verde acum acestei acţiuni este falsă din simplul motiv că procedurile de investigaţie necesită timp şi nu pot fi declanşate la o apăsare de buton. Pe de altă parte, e o certitudine că există politicieni care erau la curent cu aceste investigaţii şi şi-au calculat mişcările pe termen scurt în funcţie de ele. Dar asta nu prea contează. Căci dacă procurorii DNA au dreptate, şi înclin să-i cred, că un partid politic era destinaţia finală a banilor obţinuţi ilegal în vame, atunci implicaţi sunt cu toţii. Nu doar un singur politician de vârf, ci mai mulţi, probabil chiar de culori diferite, întrucât frăţia corupţiei e mai tare decât duşmănia de partid.
Indiferent dacă vom vedea sau nu arestări de politicieni importanţi, democrat-liberalii vor ieşi rău din această poveste. Dacă vor fi arestate doar personaje de rang secund, partidul se va sufoca sub povara bănuielilor de corupţie, deja consistente. Căderea unuia dintre greii partidului va fi exploatată atât de opoziţie, e natural, cât şi de „tabăra reformistă“ din interiorul PD-L. Această tabără va ajunge probabil în primăvară să conducă partidul, dar va fi doar o schimbare de vitrină. În spate rămân aceiaşi parlamentari care au votat pentru protecţia corupţilor în faţa justiţiei, iar reformiştii vor moşteni o casă plină de şobolani şi aproape de prăbuşire. Căci doar opoziţia îi mai aşteaptă în 2012 pe democrat-liberali. Asta în cel mai bun caz.
Cât despre Traian Băsescu şi mult aşteptata sa luptă anticorupţie? Deocamdată, după şase ani de la câştigarea fotoliului de la Cotroceni, România nu a văzut încă un fost ministru condamnat definitiv pentru corupţie. Mai multe dosare de foşti miniştri sunt blocate de ani de zile prin instanţe şi doar câţiva primari şi parlamentari au intrat la răcoare. Îi putem număra pe degetele de la o mână. Au trecut şase ani şi mă întreb dacă mai are cineva răbdare să aştepte.