Vilau = o vila cit blocul tau

Vilau este antonimul vilisoarei. Primul este antipatic, a doua este nostima. Cind spui ca ti-ai facut o vilisoara, amicii si vecinii se uita la tine fara invidie. Vilisoara poate fi rodul muncii bine platite pe zece ani, de pilda. O vilisoara, o masinuta – iata tipul de confort care presupune decenta, bun-simt si, ciudat, bun gust. Ciudat, pentru ca bunul gust opereaza cu alte criterii. Dar, in cazul nostru, bunul-simt se suprapune peste bunul gust. Viloiul sau vilaul presupune lacomie de toapa. De megatoapa, vorba boierului Paleologu. Vilisoara (sau viluta) e facuta pentru bucuria ta sau a prietenilor. Vilaul e facut ca sa crape altii. Iar toapa gindeste adecvat vilaului: „Lasa-i sa le plezneasca ficatii, mama lor de sarantoci si pizmosi, sa vada c-ai lui Pica au facut ceva in viata!“ Si ideea se poate intregi cu C.V.-ul lui Pica, fost militian, actual politist, viitor avocat, recuperat de barou din ceata posesorilor de vilau bugetari. Dar asta conteaza mai putin. Ancheta MI nu s-a bagat la vilute sau vilisoare din ratiuni estetice, dar si de solidaritate. Vilutele sint foarte multe, iar ziarele au dat doar la viloaie. Problema este insa alta. Ce are opinia publica, insul de la bloc, cu proprietarul de vilau? De ce il uraste? Pentru ce ii poarta simbetele? Sint mai multe motive. Pentru ca in blocul sau de patru etaje stau saispe familii, pe cind Garcea cu neamurile abia ocupa un sfert din vilau. Pentru ca ai lui Ducu din Topara, Fagetelu sau Leleasca s-au facut soferi, de timpiti ce-au fost, in loc sa intre in militie – politie, sa stea acolo, la sosea, la intersectie, la produs, acolo pui azi de-un turnulet, miine de altul. Ca soferi, ai lui Ducu n-au avut noroc in viata. Nu i-au batut in usa tiganii, pentru vreo colaborare, n-a curs de nicaieri, n-a picat, i-au ocolit embargourile, n-au avut stofa de recuperator. Si d-aia, azi, incropesc o casa din chirpici, fara turnulete. Un nou scandal din Timisoara, citim in ziare, este cauzat de tiganul Nichipercea (asta e!), care tine mortis sa cumpere centrul cultural francez. Nu e casa, nu e viloi, nu e vilau. E palat. Tiganul a vrut sa-l cumpere de la alt tigan, ala n-a vrut fiindca nu s-au inteles la bani, Nichipercea l-a sechestrat, l-a luat la pumni, sa-i bage mintile-n cap, si, de aici, taraboiul. Organele au fost nevoite sa actioneze, ca se facuse vilva. Si Nichipercea a fost dat in urmarire. Unde sa-l cauti?, ca in Timisoara e flotant, el are domiciliul in Germania. Daca lucrurile sint asa de incurcate, logic era ca tiganul sa rivneasca la centrul cultural german… In paranteza fie zis, nimeni nu-i mai intelege pe nemti. In vreme ce apatrizii expediati de ei dorm cu lunile pe Aeroportul Otopeni, Nichipercea, neamurile si colaboratorii au bine mersi locuinte la München, Köln, Frankfurt sau Bremen. Asta-i altceva. Ce legatura este insa intre tigan si proprietarii de viloaie sau vilai? Este. Gurile rele zic ca vilaul se naste din ce-i pica lui Nichipercea si acolitii printre degete contra cost. Esti domn cu mine, sint vilau cu tine. Cum ar suna „esti om cu mine, sint vilisoara cu tine?“ Vorba lui Roman, ca dracu’. Pina la urma, de aici si antipatia nationala antivilau. Restul argumentelor, ca nemunca, spaga, hotia, abuzurile, mangla etc., sint chestii pe care romanul le spune la nervi si atunci cind n-are bani de intretinere la blocul cit un vilau.