Filarmonica „Oltenia“ a fost gazda unui concert extraordinar al Oltenia Big Band, organizat cu ocazia împlinirii unui an de la înfiinţarea trupei
Formaţia Oltenia Big Band a luat fiinţă acum un an. Liviu Chisăr (clarinet, saxofon alto), Laurenţiu Brotac (saxofon alto), Nicuşor Şerban, Dumitru Trifănescu (saxofon tenor), Dumitru Stănescu, Alin Piticu, Cătălin Codiţoiu, David Cotoi, Laurenţiu Rotaru (trompetă), Ion Vărzaru, Alexandru Aolăriţi, Dacian Mândru (trombon), George Hăidăuţu (tubă, acordeon), Bogdan Drăniceanu (contrabas), Ionuţ Drăniceanu (chitară), Dorin Măciucă, Bogdan Pop (percuţie) şi Dorinel Vasile (pian) sunt cei 18 instrumentişti care slujesc lumea jazului.
Deja trecuse de ora 19.00, în seara de 12 aprilie, când membrii au intrat pe scenă, purtând în mâini instrumentele ce aveau să facă magie toată seara. După o melodie introductivă, Ivona Hristescu, consultantul artistic al formaţiei, a introdus publicul pe tărâmul magic al jazului: „În această seară suntem călători. Se cuvine să ne gândim la continentul tânăr numit «jaz»“. Şi asta au făcut toată seara membrii formaţiei: au purtat publicul într-o călătorie în timp, unde ritmurile dansante sau liniştite au răsunat şi încântat deopotrivă, uneori chiar şi fără cuvinte.
Să cânte muzica!
O uşă laterală s-a deschis, după câteva melodii, pentru a-l primi pe Aurelian Temişan. Talentatul artist şi-a manifestat bucuria de a cânta alături de Oltenia Big Band: „E măgulitor să ai în spate aşa un big band. Nu am cântat niciodată în această formulă“. Dar asta nu s-a observat absolut deloc. Cum a mărturisit chiar Aurelian Temişan, „muzica este o limbă internaţională“ pe care au vorbit-o foarte bine toţi cei prezenţi pe scena Filarmonicii.
Melodii precum „Fly Me to The Moon“ a lui Frank Sinatra, „Just A Gigolo“ – făcută celebră de Louis Armstrong şi Dean Martin, dar şi binecunoscuta „Georgia on My Mind“ a inconfundabilului Ray Charles au fost readuse în atenţia publicului. Chiar dacă melodiile au fost cântate în limba engleză, Aurelian Temişan a spus că Dorin Măciucă, cel ce se ocupă de conducerea muzicală, va face şi un repertoriu românesc.
Concertul a ilustrat şi un mic moment actoricesc. Piesa din coloana sonoră a filmului „Naşul“ a fost interpretată la pian. Membrii trupei, îmbrăcaţi în negru, cu bretele albe şi pălării, ne aminteau de mafia siciliană aşa cum este înfăţişată în filmele americane. Totodată, melodia din pelicula „Casablanca“ a trezit amintiri frumoase în sufletele spectatorilor.
Experienţa sonoră a fost de neuitat, departe de a fi doar o reproducere a unor melodii celebre. Spontaneitatea a făcut deliciul concertului; astfel, solourile la tobe, trompetă, saxofon sau flaut au depăşit stadiul de improvizaţie, ca să devină sfâşietor de frumoase; adevărate demonstraţii de ritm, dexteritate şi pasiune. Aplauzele continue ale spectatorilor nu au fost suficiente pentru a le arăta artiştilor cât de încântător a fost spectacolul lor.
