Guglielmo Marconi
Guglielmo Marconi, inginer şi fizician italian, s-a născut pe 25 aprilie 1874, la Bologna. El este inventatorul telegrafiei fără fir şi al antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909, împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuţiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir. Guglielmo Marconi a fost al doilea fiu al italianului Giuseppe Marconi şi al lui Anni Jameson. A studiat la Bologna, Florenţa şi Leghorn. În anul 1894 a realizat o transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu, iar în anul 1901, prima radiocomunicaţie telegrafică transatlantică. A mai inventat un detector magnetic şi o antenă direcţională orizontală. În tinereţe, Marconi a fost interesat de ştiinţă şi electricitate. Una dintre descoperirile acelei perioade a fost făcută de Heinrich Hertz, care a demonstrat că se pot produce şi detecta radiaţii electromagnetice. Moartea lui Hertz în 1894 a condus la publicarea unor recenzii ale dezvăluirilor acestuia, ceea ce i-a stârnit lui Marconi interesul. Guglielmo nu a descoperit nici un principiu nou şi revoluţionar cu sistemul său telegrafic fără fir, ci a pus laolaltă şi a îmbunătăţit o serie de fapte, le-a unificat şi le-a adaptat sistemului său. Configuraţii similare fuseseră încercate şi de alţii, dar multe nu reuşeau să obţină distanţe de transmisie mai mari de câteva sute de metri. Nu toţi însă se opreau la aceste distanţe în domeniul transmisiunilor fără fir.
