In paginile ziarului Gazeta de Sud a aparut simbata, 13 septembrie 2003, un articol intitulat „Un cizmar-pescar aciuat pe malul Dunarii face pe agentul secret“. Documentarea cazului prezentat a pornit de la o presupusa bataie si de la un presupus furt al unei camere de luat vederi care i-ar fi apartinut unui anume Mihai Pirvu, concesionarul unui kilometru de Dunare din apropierea localitatii Bistret, judetul Dolj, de la km 719 la km 720. Reclamatia lui Pirvu asupra caruia se presupune ca s-a comis agresiunea si furtul a dus la anchetarea unui copil de sapte ani, Silvia Ciuca.
Politistul Toma Sima de la Postul de Politie din Bistret a considerat ca acel copil este martor-cheie, care poate lamuri incilcita treaba, pe care ulterior s-a dovedit ca nici el nu a putut-o lamuri din moment ce a chemat politia din Bailesti.
Dupa ancheta, copilul, sustin parintii lui, s-a ales cu o trauma psihica, iar politistul sustine ca legea ii permite anchetarea unui copil in prezenta a cel putin unui parinte. Noi precizam doar ca nu era vorba nici de crima, nici de furtul Tezaurului Romaniei. Chiar daca legea nu fixeaza limita minima de virsta de la care un copil poate fi anchetat in prezenta parintilor, ne place sa credem ca data viitoare politistul Toma din Bistret nu va lua la ancheta si sugarii. Si asta, doar pentru ca legiuitorul nu interzice acest lucru, iar sugarul se incadreaza in limita de virsta de pina la 18 ani, virsta pina la care ancheta se desfasoara in prezenta parintilor.
Sta sau nu sta legal cizmarul-pescar pe malul Dunarii?
Protagonistul presupusei batai si al presupusului furt era Mihai Pirvu, despre care oamenii locului spun tot felul de lucruri, care de care mai ingrijoratoare. Atitudinea de stapin al Dunarii, pe care nu i-o confera calitatea lui de presupus concesionar, l-a determinat pe individ sa-si aroge drepturi pe care doar organele abilitate le au. Pirvu locuieste de mai multi ani chiar pe malul Dunarii, impreuna cu familia sa compusa din cinci persoane. Fiul sau, Nicolae, si-a adus concubina de la Orsova, copilul acesteia, un alt copil care se presupune ca este al lui si care nu are nici un fel de act de identitate, reusind sa ridice la sase numarul persoanelor care locuiesc in bordeiele de pe malul Dunarii.
Principala indeletnicire a familiei, asa cum declara Mihai Pirvu, era inregistrarea pe camera video a celor care pescuiesc cu unelte nepermise de lege si prezentarea probelor la politia de frontiera. Indeletnicirea se pare ca nu era prea banoasa, din moment ce insusi Pirvu se plingea redactorului care a documentat cazul ca „anul trecut mi-au dat doar o atentie de un milion de lei si ei cite cazuri nu au prins datorita mie“.
Dupa aparitia articolului, am reusit sa-l contactam pe comandantul Inspectoratului Politiei de Frontiera Dolj, C.Tulitu, pentru a cere precizari cu privire la statutul lui Mihai Pirvu in malul Dunarii. Pentru a nu fi acuzati ca deformam raspunsurile, le vor reda asa cum le-am primit:
„Pirvu are avizul nostru sa locuiasca acolo. Noi am fost si noaptea acolo si am vazut. Cit despre camera de luat vederi, daca o avea, este treaba lui. Noi nu i-am dat aviz pentru asa ceva“.
Raspunsurile comandantului nu ne-au lamurit daca cei sase membri ai familiei Pirvu pot locui pe malul Dunarii. Familiei Pirvu i s-a eliberat un aviz scris sau verbal, conform caruia are drept de sedere permanent la mai putin de 50 de metri de granita propriu-zisa? Pentru micutul de cinci ani, care se presupune ca este nepotul lui Mihai Pirvu, cum s-a eliberat aviz din moment ce el nu are acte de identitate si deci, practic, nu exista? Din dreptul de concesiune decurge automat dreptul de a domicilia in apropierea concesiunii? Daca relatia dintre membrii familiei Pirvu si Politia de Frontiera este atit de strinsa, cum de nimeni nu a stiut de existenta camerei de luat vederi, a carei disparitie o reclama Pirvu? Daca nu era treaba Politiei de Frontiera sa stie de existenta camerei de luat vederi atunci a cui era? Suplineste familia Pirvu activitatea Politiei de Frontiera din moment ce beneficiaza de clementa?