De ce tresare omenirea atunci când Steve Jobs strănută?

Steve Jobs nu a murit și nici nu a anunțat că va candida la președinția Statelor Unite. Și, totuși, Steve Jobs este astăzi pe prima pagină a omenirii. Mai important decât Libia, mai proeminent decât Angela Merkel, mai trist decât căderea euro. A anunțat doar că renunță la poziția executivă de la Apple și, ieri-dimineață, ecranul monitoarelor din întreaga lume s-a și umplut de lacrimi. „Internetul plânge“, scria mare CNN, deși Jobs va rămâne la Apple în poziția de președinte al comitetului director. Internetul plânge, deși vestea nu e surprinzătoare, fiind vorba de un om diagnosticat acum șapte ani cu cancer pancreatic, al cărui ficat a fost transplantat acum doi ani și care și-a luat ultimul concediu medical în ianuarie 2011.
Internetul plânge nu pentru că managerul Steve Jobs a plecat dintr-o funcție, ci pentru că Eroul său a căzut în genunchi: „Am spus întotdeauna că, dacă va veni o zi în care nu-mi voi mai putea îndeplini îndatoririle ca CEO Apple, voi fi primul care vă va spune asta. Din nefericire, acea zi a venit“. În acest „plâns“ e mult sentiment și puțină rațiune. Oamenii au avut întotdeauna nevoie de mituri vii, de eroi pe care, privindu-i, să-și poată spune-n barbă: „Uite-l pe ăsta: e dovada că trăim în cea mai bună dintre toate epocile posibile“. În fiecare dintre acești eroi s-au reflectat cele mai puternice aspirații ale unei generații. S-a întâmplat cu Freud și cu pretenția de a decripta mecanismele psihicului. S-a întâmplat cu Einstein și cu reușita unor descoperiri fizice epocale. S-a întâmplat cu Stephen Hawking și cu ambiția de a explica infinitul. Steve Jobs nu este nici primul, nici ultimul din această galerie de Eroi care au dominat decenii imaginarul colectiv.
O dominație care s-a impus nu prin geniul acestor indivizi, ci prin mecanismul mediatic care identifică fără greș personajul principal în care se întrupează dorințele noastre cele mai îndrăznețe. De ce tresare omenirea atunci când Steve Jobs strănută? De ce nu este Bill Gates, miliardarul filantrop, Eroul începutului de mileniu? Sau Sir Robert Edwards (un anonim pentru marele public), cercetătorul care a dezvoltat tehnica fertilizării in vitro și a primit un premiu Nobel pentru asta? Pentru că Steve Jobs posedă cele două ingrediente esențiale Eroului modern: o viață demnă de un Oscar și capacitatea de a aduce mulțimea aproape de cea mai râvnită magie a epocii. Jobs este un copil adoptat, care nu și-a terminat facultatea pentru că lucra alături de câțiva tineri obsedați de computere. A strâns bani pentru a pleca într-o călătorie inițiatică în India, de unde s-a întors budist. A înființat Apple la 21 de ani, alături de doi amici mai bătrâni și, după zece ani, era concediat din compania pe care a fondat-o chiar de către directorul pe care el însuși l-a recrutat. Jobs nu cedează și înființează o nouă companie, NeXT Computer, și cumpără o altă de grafică computerizată. Peste alți zece ani, compania de grafică devenise celebra Pixar și producea un desen animat nominalizat la Oscar, iar NeXT Computer era cumpărată de Apple, unde Jobs revenea. După încă opt ani în care, datorită iMac, iBook și iPhone, Jobs triumfase, în 2004 este din nou lovit: de această dată de un cancer de pancreas, una dintre cele mai grave forme ale bolii. De atunci, Jobs rezistă cancerului continuând să lanseze noi produse. Până astăzi, când a recunoscut că nu mai poate.
Șeful temperamental și dur (așa îl descriau mulți subalterni în anii ’90), eroul invincibil s-a umanizat prin suferință. „E o poveste pe cinste“, ar spune orice scenarist de la Hollywood. Dar asta nu e suficient. Într-un eseu din New Yorker, Malcolm Gladwell explică în ce constă geniul lui Steve Jobs. Jobs nu e un inventator strălucitor și nici un constructor fenomenal. Jobs este un conector genial, care posedă o creativitate unică. Se spune că, dacă n-ar fi fost el, nu ar fi existat mouse-ul și nici interfața grafică pe care o folosim cu toții pentru a lucra pe computer. Imprecis: ar fi existat, dar ar fi fost disponibilă doar pentru experți.
În 1979, Jobs vizita centrul de cercetări al Xerox din Silicon Valley. Acolo vedea pentru prima oară un mouse (până atunci, orice comandă dată unui computer trebuia mai întâi tastată). Conceptul teoretic se născuse în mintea unui cercetător de la Stanford, Douglas Engelbart, iar inginerii de la Xerox reușiseră să construiască un model funcțional, dar prea scump. Jobs a reușit să pună cap la cap toate ideile și să simplifice funcționalitatea mouse-ului, transformându-l într-un produs ieftin și ușor de folosit. Ceea ce fusese destinat doar experților, era disponibil acum pentru oricine. De atunci, Jobs a devenit vrăjitorul bun al omenirii, cel care lua focul din Olimp și-l punea la dispoziția muritorilor, făcându-l mai atrăgător și mai simplu de folosit ca oricine altcineva. Viața lui Jobs e la fel de incredibilă și imprevizibilă precum a Eroilor care l-au precedat. La fel ca aceștia, Jobs nu a rămas în turnul său de fildeș, acolo unde viețuiesc cele mai multe genii.
Freud și-a propovăduit teoriile în multe conferințe publice, Einstein ne-a explicat relativitatea într-o carte foarte populară, iar Hawking a dat sute de interviuri despre găurile negre. Ca și ei, Jobs a coborât pe scenă și a transformat computerul într-o unealtă pe înțelesul tuturor. Omenirea tresare când Steve Jobs strănută nu pentru că e genial, ci pentru că e atât de aproape.