„Zal“, soimul afgan al lui Bush

Un intelectual stralucit joaca din umbra un rol-cheie in scenariul noii politici a administratiei Bush fata de Afganistan: Zalmay Khalilzad, un afgan-american neoconservator, care militeaza de mult pentru eliminarea regimului taliban, informeaza AFP. In prezent insarcinat cu problemele Golfului si ale Asiei Centrale in Consiliul National de securitate al Casei Albe, Khalilzad cunoaste bine Afganistanul. El s-a nascut in aceasta tara si vorbeste curent dari, una dintre cele doua limbi oficiale. Fiind unul dintre cei mai buni specialisti americani pentru aceasta regiune, consilierul pentru securitate nationala al lui George W. Bush l-a cooptat in echipa sa la 23 mai. „Zal“, cum ii spun prietenii, nu este neofit in politica: el a servit deja, intre 1982 si 1984, in alte doua administratii republicane, la Departamentul de Stat sub Ronald Reagan si la Aparare sub George Bush tatal. Nascut la Kabul in 1951, Khalilzad studiaza in anii 70 la Universitatea Americana de la Beirut, apoi isi ia doctoratul in Stiinte Politice la Universitatea din Chicago, in 1979. Potrivit unor colegi de facultate, Khalilzad studentul avea opinii pro-palestiniene. La sfirsitul anilor ’70, totusi, opiniile sale in materie de politica externa au capatat o tenta mai agresiva, devenind astfel primul si singurul afgan-american neoconservator, scrie ziaristul Jacob Weisberg,care a facut investigatii despre acest personaj din umbra. La inceputul anilor 80, „Zal“ urmeaza cursuri la Universitate in Columbia, in New York, alaturi de Zbigniew Brzezinski, viitorul consilier pentru securitate nationala sub Reagan. In 1984, devenit cetatean american, intra in Departamentul de stat si il cunoaste pe actualul numarul doi al Pentagonului, Paul Wolfowitz, pe atunci director la planificare politica. In plina invazie sovietica in Afganistan au fost foarte apreciate cunostintele sale despre regiune si competentele lingvistice. Daca in anii 80 aproba politica lui Reagan de sprijinire a mujahedinilor, el avertizeaza, imediat dupa retragerea trupelor sovietice in 1989, ca amenintarea cu un razboi civil risca sa transforme victoria Statelor Unite intr-un cistig amar. In opinia lui, administratia democrata a lui Bill Clinton face greseala de a-i favoriza pe talibani, de a subestima amenintarea pe care o reprezinta guvernarea lor si de a-l lasa pe „maestrul terorist Osama bin Laden“ sa se refugieze si sa-si construiasca baze in Afganistan. In 1998, dupa bombardarea taberelor lui bin Laden ca riposta la atentatele impotriva ambasadelor americane din Kenya si Tanzania, Khalilzad estimeaza ca, pe linga bombardamente, Statele Unite trebuie sa atace „radacina problemei“, adica anarhia care, de la plecarea sovieticilor, a creat un mediu propice pentru folosirea tarii drept baza de antrenamente de catre gruparile teroriste“. In prezent, el refuza orice dialog cu presa si doar scrierile sale pot da o imagine despre felul in care gindeste. Anul trecut, in revista Washington Quarterly, ingrijorat de lipsa de actiune a administratiei Clinton, el avertiza asupra pericolului tot mai mare al talibanisului. „Aceasta versiune radicala, represiva si retrograda a islamului, respinsa de majoritatea musulmanilor din lume, este pe cale sa cistige adepti din afara Afganistanului si sa se raspindeasca in alte tari din regiune“, scria el. El propunea atunci o strategie politica in sase puncte pentru a-i da jos pe talibani: sa se inverseze echilibrul de forte in favoarea Aliantei nordului si a unor membri ai etniei pastune aliate cu talibanii; sa se se creeze o opozitie la ideologia talibanilor printr-o puternica propaganda radio; sa se exercite presiuni asupra Pakistanului pentru a pune capat sprijinului dat regimului de la Kabul; sa se acorde ajutor victimelor talibanilor prin birourile umanitare; sa fie sustinuti afganii moderati din anturajul regelui aflat in exil la Roma, Zaher Shah si, in fine, administratia SUA sa acorde o importanta geostrategica mai mare Afganistanului.