Rămas fără sediu după ce clădirea în care puneau în scenă spectacolele a fost retrocedată, Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri“ e pe drumuri de aproape şapte ani
Păpuşarii craioveni sunt, din 2006, nişte nomazi. De atunci, teatrul de păpuşi din Craiova a rămas fără casă, fără o sală în care să îşi joace spectacolele. În prezent, păpuşile, decorurile, toate atelierele şi birourile sunt adăpostite într-un sediu de pe strada Împăratul Traian, nr. 28-30.
Trecut cu bulină roşie
Sediul vechi, cel aflat vizavi de Universitate, l-au părăsit sau, mai bine zis, din el au fost daţi afară în 2006. „A fost şi cu bulină roşie, şi revendicat. Se uită să se prăbuşească, probabil“, spune managerul Doina Berceanu, aflată în funcţie din acelaşi an.
La sediul actual, o casă de pe strada Împăratul Traian, condiţiile nu sunt strălucite. Nu le oferă actorilor un mediu potrivit pentru a-şi desfăşura activitatea de maeştri păpuşari; căci asta sunt. Sala de repetiţii – care e doar o cameră – se află undeva la subsol şi nu are mai mult de nouă pe trei metri. Câteva păpuşi stau şi ele acolo, pe cutii de carton sau pe nişte mese, cu feţele pictate. Lângă „camera“ de repetiţii sunt alte două încăperi, folosite ca alteliere, micuţe şi ele. Acolo se creează schiţe şi desene, dar şi hăinuţele în care marionetele apar în faţa publicului.
În curtea actualului sediu sunt rămăşiţele a ceea ce a fost odinioară un teatru de vară. De sub acoperişul doborât de zăpada iernii ce a trecut, acoperiş din care a mai rămas decât o stivă de table, se iţesc două decoruri dintr-un spectacol. Alături, este depozitul. Decorurile a 30 de spectacole sunt păstrate acolo, pe secţiuni, împreună cu nişte păpuşi. Chiar dacă este foarte frig, în aceeaşi clădire lucrează şi tâmplarul, din ale cărui mâini se naşte universul vizual al marionetelor. Uneori, s-a repetat şi aici, după cum recunoaşte managerul Doina Berceanu.
Repetiţii în şcoli
Totuşi, pregătirile pentru o premieră sunt în toi. Este vorba de piesa „Sarea în bucate“, cu premiera pe 31 martie. Dar unde să repete? În ziua în care GdS a făcut o vizită la sediul de pe Împăratul Traian, actorii discutau despre faptul că nu au unde să facă repetiţii. „Sunăm la o şcoală, ceva?“, se întrebau unii pe alţii. Pe lângă faptul că sala lor de repetiţii este mult prea mică, ea este şi joasă, iar ei au nevoie de o scenă înaltă, pentru ca regizorul să îi poată vedea de jos. „Va trebui să repetăm la o şcoală înaintea premierei, ca să avem o scenă, şi iarăşi nu sunt condiţii propice pentru repetiţii“, a afirmat Doina Berceanu.
Tot ea spune, legat de găsirea unui sediu, că „încercăm mereu, dar, deocamdată nu avem un orizont clar. Primăria doreşte să ne ofere o clădire, dar nu ştim dacă este corespunzătoare, deci nu are rost să o pomenim“. Directoarea a declarat că se află în discuţie un spaţiu central, o construcţie veche, dar că, momentan, nu poate da detalii în ceea ce o priveşte, fiindcă „nu am finalizat nimic“. „Dacă spune primăria că n-avem bani să cumpărăm, noi nu avem ce să facem“, a recunoscut directoarea Teatrului pentru Copii şi Tineret „Colibri“, aflat în subordinea consiliului local şi, deci, în cea a primăriei. Vinovaţii? „Nu are rost să dăm cu piatra. A fost o conjunctură nefavorabilă“, crede managerul. Care se păstrează, iată, de peste şase ani, într-o aşteptare care îşi tot amână sfârşitul.