Divortati, dar impreuna! Secretarul Primariei comunei Amarastii de Jos, Gheorghita Dinu, ocupa aceasta functie de mai multi ani, cind, pe neasteptate, sotul Domniei sale a iesit …primar! Si, cum secretarul da girul legalitatii actiunilor primarului, compatibilitatea dintre cei doi soti a avut de suferit. Asa ca, decit sa renunte la serviciu, mai bine au divortat. Cel putin in acte lucrurile stau asa, pentru ca, la domiciliu, situatia nu s-a schimbat. Divortul capilor primariei a stirnit ilaritate in localitate, iar amarastenii care inca nu au aflat ca fostii soti sint tot impreuna s-au gindit s-o curteze pe secretara. Amarastencele focoase nu s-au lasat mai prejos si ii fac ochi dulci proaspatului divortat, cu functie de primar. Si asa s-a demonstrat ca functia bate gradul!
A fi sau a nu fi padure. Mai multi cetateni din Amarastii de Jos sint suparati pe autoritatile locale pentru ca la retrocedarea padurilor au fost lasati in afara Registrului Agricol. Desi ei pot dovedi cu acte ca, la inceputul secolului trecut (cam pe la 1910), familiile lor au cumparat padurea de la mosier, aplicarea Legii 18 s-a facut dupa Registrele Agricole din 1959/1962, cind padurea le fusese expropriata. Si uite-asa, cine a avut, la colectivizare, citiva salcimi in capat de vie s-a trezit ca a primit inapoi padure adevarata, iar cine a avut padure s-a trezit ca nu a primit nimic. Florea Nitu este unul dintre cei care au avut padure si care acum umbla sa si-o recupereze. Chiar si justitia a considerat ca nu li se cuvine padurea ceruta pe probe cu martori, desi, istoriceste vorbind si logic judecind, au dreptate si oamenii cind spun: „Cum sa intre oamenii in ceapeu in ’59 cu padure si asa sa li se retrocedeze, cind padurea a fost expropriata in ’49 si nu au mai ramas decit citeva pilcuri de salcimi prin capatul viei? Pai, aia e padure?“ Cine nu e implicat zice ca e! Pai, asta e dreptate?
Paznic la ruine. Pe drumul spre Daneti, inainte de intrarea in comuna, se vad citeva constructii aflate in ruina. O fosta ferma, de pe vremea cind acolo se mai aflau si mai produceau viile unui CAP, niste birouri, citeva cladiri netencuite si aproape prabusite. Printre ruine, ciini dusmanosi si un copil timid – Petronela, fetita de doi ani si jumatate a paznicului. „Pai, ce sa mai pazeasca aici?“, am intrebat senini. „Nu prea mai stiu nici eu, dar, daca trebuie sa fie cineva care sa aiba grija…“, a raspuns sotia paznicului care venise cu Petronela sa ii tina barbatului de urit.
Daca e joi, e zi de tirg. De toate aveau amarastenii de jos, numai tirg nu! Adica…aveau ei, dar loc frumos amenajat, cu destinatie speciala si cele de trebuinta nu! Asa ca, in urma cu ceva vreme, autoritatile locale au inceput sa se scotoceasca prin buget ca sa gaseasca fonduri pentru a amenaja un tirg nou in comuna. Costurile insa au depasit cu mult bugetul alocat, asa ca proiectul a fost abandonat, inainte de inaugurare. Adevarata ocazie s-a ivit insa cind o societate, Eurobiofort Craiova, a scos la licitatie o parte din activele din Amarastii de Jos. Suprafata s-a potrivit destinatiei de tirg saptaminal, asa ca tranzactia s-a facut intru folosul tirgovetilor. Care, de cind cu investitia, s-au inmultit considerabil, ca si incasarile zilei de joi, zi de tirg la Amarastii de Jos, care au crescut de la citeva sute de mii de lei la citeva milioane.
Secrete bine pazite. In biroul secretarului comunei Amarastii de Jos, troneaza o ditamai casa de bani, din vremuri trecute, de cind mosierii isi tineau valorile in seif. Otelul, de fabricatie englezeasca, adaposteste acum actele de stare civila, mai mult ca sa i se dea o utilitate. Sau, mai stii, o fi vreo masura de securitate impotriva divulgarii secretelor…comunale!
Pavele pentru centrul comunal. Parca pentru a arata ca viata bate numele, locuitorii comunei Amarastii de Jos nu mai sint …amarasteni! Primaria mare, frumoasa, cu aer de buget suficient impodobeste centrul comunei urmind ca, in curind, si de o parte, si de alta a drumului sa se amenajeze trotuare. Si cum se stie ca nu e bine sa te scumpesti la tarite si ca orice obraz subtire cu cheltuiala se tine, trotuarele cu pricina vor fi amenajate din pavele. N-a fost chip sa dam de primarul Dinu, plecat in concediu, sau de viceprimarul plecat pe teren, dar secretara primariei, tot Dinu, ne-a spus ca investitia s-a facut din fondurile primariei, din banii necheltuiti din bugetul anului trecut. Vreo patru sute de milioane de lei.
Cercetari pentru un dosar complet intirziat. Multe se pot spune despre politistii din Amarastii de Jos, dar nu ca nu sint migalosi. Sau scrupulosi. Numai asa s-ar explica incetineala (sau constiinciozitatea) cu care intocmesc un dosar, pentru a elucida circumstantele in care s-a produs o altercatie intre citiva tineri din comuna. Cu alte cuvinte, o bataie „de discoteca“, de la inceputul verii, in urma careia Iulian Dragomir, de 25 de ani, s-a ales cu mai bine de doua luni de spitalizare, cu o diminuare accentuata a mobilitatii miinii si cu ura si ranchiuna din partea consatenilor agresori. Iar politistii inca nu au terminat de investigat…
Ziua Mondiala a Alimentatiei. Ca in fiecare an, pe 16 octombrie se serbeaza Ziua Mondiala a Alimentatiei, festivitate promovata de FAO. In aceeasi zi, din 1997, s-a lansat programul televizat TELEFOOD, prin care se doreste colectarea de donatii pentru categoriile defavorizate de oameni si pentru ajutorul micilor fermieri. Sub lozinca „ A lupta contra foametei pentru reducerea saraciei“ s-au desfasurat mai multe de activitati la nivelul Directiei Judetene a Agriculturii. In Dolj, DGAIA a reusit sa colecteze din donatii mai multe alimente de care vor beneficia in prima faza batrinii de la Spitalul de bolnavi cronici din Craiova. Urmatoarele donatii vor fi dirijate, la initiativa directorului general al agriculturii doljene, Gheorghe Marinica, catre Scoala generala din Ocolna, singura din judet in care elevii sint numai tigani.
