Câteva observații despre evoluțiile suspecte în dosarul „Trofeul calității“

Adresa prin care Inspectoratul de Stat în Construcții anunța intempestiv renunțarea la calitatea de parte civilă în dosarul „Trofeul calității“, pe motiv că nu a constatat nici un prejudiciu, intră în contradicție flagrantă cu o altă adresă pe care același ISC o depune la dosar la sfârșitul lunii aprilie, după condamnarea lui Adrian Năstase. Acum o lună, ISC scria în adresă că se constituie parte civilă, dar socotea că prejudiciul adus instituției ar fi mai mare, undeva la 75 de miliarde, nu 64,8, cât a constatat instanța. În lumina acestor detalii noi, schimbarea precipitată a șefului ISC în primele zile ale guvernării și retragerea intempestivă a instituției din proces capătă cu totul alte semnificații.
Nimeni n-a înțeles de ce prioritatea zero a guvernării Ponta, a doua zi după depunerea jurământului, a fost trecerea Inspectoratului de Stat în Construcții de la Ministerul Dezvoltării și Turismului în subordinea guvernului. La fel cum nimeni n-a priceput de ce epurările din administrație au început taman cu șefia ISC, unde a fost adus repede Constantin Adrian Balaban Grăjdan, un personaj care a mai condus instituția în perioada martie-octombrie 2009, când PSD a guvernat alături de PDL. La vremea respectivă, dosarul „Trofeul calității“ se afla deja la Înalta Curte, iar ISC se constituise parte civilă încă din 2008. De ce n-a dispus atunci Grăjdan că ISC se retrage din proces și că nu se consideră prejudiciat? De ce n-a contestat prejudiciul calculat de procurori?
Ăsta ar fi primul mare semn de întrebare. Al doilea îl reprezintă viteza cu care ISC a descoperit că nu e prejudiciată, deși acum o lună – e adevărat, sub alt șef – considera că paguba produsă de afacerea „Trofeului calității“ e chiar mai mare decât cea constatată de instanță. Cum de a avut Grădjan această subită revelație? Ce l-a determinat să se retragă rapid din proces? Greu de explicat și graba noului șef de la ISC.
În mod normal, orice șef diligent de instituție lasă instanța să stabilească dacă există sau nu prejudiciu, nu forțează el soluția, mai ales în faza în care se află dosarul „Trofeul calității“, adică spre final. Și mai suspectă arată, așadar, renunțarea la o sumă frumușică: 1,5 milioane de euro.
Însă totul începe să capete un sens dacă ne întrebăm ce ar câștiga fostul premier, condamnat în prima instanță la doi ani de închisoare cu executare în acest dosar? La ce i-ar folosi retragerea ISC din proces? În primul rând, Adrian Năstase scapă de plata prejudiciului la care a fost condamnat în primă instanță, chiar dacă sentința de închisoare cu executare va fi menținută și în recurs. Apoi, menținerea unei sentințe de condamnare devine discutabilă din moment ce nu avem prejudiciu.
Cel mai cinic în toată această poveste pare să fie premierul Victor Ponta. În ziua mutării ISC și a Oficiului pentru Cadastru de la Ministerul Dezvoltării la guvern, Ponta a declarat că cele două structuri au fost trecute anterior la minister „mai mult pe criterii personale“. În lumina evoluțiilor în dosarul „Trofeul calității“, se naște o întrebare legitimă: ce criterii a avut în vedere premierul Ponta când a început seria epurărilor politice fix cu ISC? Ce a avut în plan „cel mai cinstit guvern“? Situația seamănă izbitor cu cazul Melinescu, despre care procurorii susțin că fusese pus de fostul premier Adrian Năstase șef la Oficiul pentru Spălarea Banilor pentru a șterge urmele în dosarul „Mătușa Tamara“.