In Ocolna, sat ce apartine de comuna Amarastii de Jos, traiesc de azi pe miine aproximativ 1.200 de tigani cu acte de identitate si nu se mai stie citi fara nici un fel de acte. Este singurul sat din judetul Dolj ai carui locuitori sint in totalitate romi. De centrul comunei ii despart zece kilometri de drum si o civilizatie intreaga. Fara locuri de munca, fara pamint, fara curent electric, fara telefon, fara dispensar si fara macar o tablita pe care sa scrie numele asezarii in care traiesc atitia oameni, tiganii din Ocolna sint tratati precum ciuma lui Caragea. Copiii, flaminzi cu burtile mari de mamaliga care pentru multe familii este un lux, sint trimisi la scoala de linga sat pentru ca alocatiile sint singura sursa de existenta a familiilor lor. Tiganii cu scoala, carora le place sa-si spuna romi, ajunsi pe saracia semenilor lor in parlament sau in ONG-uri, nu au descins niciodata in nisipul Ocolnei sa-i cunoasca pe flaminzii pe care ar trebui sa-i reprezinte. Aparitiile televizate ale VIP-urilor tiganesti, care se scandalizeaza la auzul cuvintului „tigan“ sau protesteaza impotriva unor locuinte decente numai pentru ca sint construite la marginea orasului, daca ar putea fi urmarite si de tiganii ocolnisti, ar stirni valuri de huiduieli. Dar cum Ocolna este departe de Bucurestiul elitei romilor, amaritii de aici inca se uita la piine ca la cozonac.
Zaharia umbla cu un carton de git si se crede lider
In satul vechi al Ocolnei sint gospodarii cit de cit inchegate si oameni care, de bine, de rau, isi rostuiesc bucata de piine. Aici, lumea e impartita in urmasii paznicilor de la fostele IAS si restul. Primii, invidiati pentru gospodariile lor, au caruta si cal si au putut munci pamintul de la Daina pe care Primaria din Amarastii de Jos l-a dat pentru ca, fiind foarte departe, nu l-a vrut nimeni. Restul muncesc cu ziua la cei care au pamint si merg zece kilometri pe jos cu sapa pe umar, iar daca nu au noroc, se reintorc tot atitia kilometri si, pe deasupra, si flaminzi. In satul vechi exista o retea de curent electric care s-a oprit in locul unde incepe satul nou. Cele aproximativ 40 de case in care traiesc trei-patru sute de suflete, din satul nou, stau la traditionala lampa cu motorina in loc de gaz, pentru care nici sticla nu au de unde cumpara. Anastasia Stoican, cu virsta de peste 50 de ani, cum aude ca in sat e cineva care se intereseaza de soarta lor, cum iese cu lampa fara sticla si cere si ea curent electric. „Sa ne dea si noua curent intrucit copiii nostri inghit fumul de la lampa asta care nici sticla nu are, ca n-am de unde lua. Copiii nostri au dreptul numai la armata si la razboi, dar la curent electric nu“.
Agapia Stiocan, mai in tema cu mersul lumii, se rasteste tiganeste la toti si zice: „Fac toti bascalie de noi! La Marcela, la primarie, ne da afara, lapte praf pentru copii nu ne da, primarul asta ca sa-l votam ne-a adus patru stilpi de lumina si i-a lasat asa. Acum o sa vina iar cind o sa aiba nevoie de voturi. La spital murim, ca nu se uita la noi. Acasa murim de foame. Si tiganii nostri, si ruminii vostri isi bat joc de noi“.
Zaharia se agita peste tot pe la primarie si prin sat cu un carton de git, prin care ameninta ca intra in greva foamei daca nu se rezolva problemele. Crede ca este lider, dar, dupa cum spune, desi s-a scolit la ceva organisme prin Bucuresti, nu a reusit sa aduca in sat nici bani din fondurile pitrocite prin ONG-uri, nici vreo inlesnire.
Pentru ca nu au nici biserica, nici cimitir, tiganii au trecut la pocaiti
Desi toata lumea stia ca la Ocolna nu exista nici biserica, nici cimitir, nimeni nu a facut nimic ca sa-i apropie pe tigani de Dumnezeu si pe morti de casele lor. Asa se face ca, satui sa tot umble cu mortii zece kilometri pina la cimitirul din comuna si tot atita drum pina la popa din Amarasti, tiganii au mai trecut si la pocaiti, ca la ei vine pastorul acasa. Ani de-a rindul, in loc de altar, tiganii isi duceau femeile la groapa din capul satului, unde le puneau sa jure ca nu au calcat strimb sub amenintarea perspectivei nebuniei. In sat mai traieste si acum o femeie nebuna care, spun oamenii, a jurat strimb. La biserica din comuna, tiganii se duc mai mult sa-i dezlege popa de juraminte decit sa se spovedeasca. Putini stiu ca, pe hirtii, s-a aprobat construirea unei biserici in sat si a cimitirului aferent, dar nimeni nu a aflat cind si in ce loc. Pina una-alta, tiganii au aflat ca li s-a repartizat un popa, Bebe al lui Maricu, si asteapta prima slujba.
