„Ma numesc Maria Danciu si sintem o familie de noua persoane – parinti si sapte copii – cu domiciliul in casa intreprinderii SCPL Isalnita, unde sotul este angajat ca mecanic agricol. Dar pentru ca banii nu se dau la timp, am hotarit sa intre el in concediu pentru ingrijirea copilului, cel mic avind noua luni. Nu mai avem nici o solutie de trai, decit alocatiile copiilor… Doua dintre fetite sint la gradinita si au auzit ca trebuie sa-si puna ghetele la usa de Mos Nicolae. Cind le-au vazut dimineata ca sint goale, au inceput sa plinga. Ma gindesc la sarbatorile care urmeaza, daca vin tot fara bani… Nu stiu cum o sa fie!“
O casa prapadita, in mijlocul cimpului, pe undeva prin spatele combinatului. Curte mare si goala, cu doi ciini zgribuliti si cinci- sase sirme pline de rufe puse la uscat. In rest, nimic. Doar inauntru, printre surcele si coceni, coji de piine si paturi zdrentuite, se incalzesc unul in altul sapte copii.
„Parintii nu sint acasa, mama pleca in oras, cu Dumitru, iar tata e la un prieten, munceste cu ziua“, ia cuvintul baiatul cel mare, Catalin. Rupe in miini niste crengi, sa le bage in soba mai incolo, cind cei mici s-or culca. E in vacanta. Are 17 ani si este elev in anul doi de profesionala la Liceul Energetic din Craiova. Acum, ca nu se mai duce la scoala, face pe dadaca.
„Mai mic decit mine este Dumitru, are 15 ani. Tot la Craiova invata, la Scoala nr. 12…“
Dintr-o incapere alaturata – inchisa cu o usa abia agatata in titini – mai iese un baiat, purtind ceva in brate.
„Cristi are treisprezece, iar aia mica e Teodora, de noua luni“, continua Catalin prezentarile, stergindu-si palmele de pantaloni. „E cam bolnavioara. Si in conditiile astea, raceste imediat.
Putin rusinat de postura in care se gaseste, Cristi se uita imprejur sa lase copilul undeva. Se razgindeste insa, il stringe mai bine in brate si se asaza linga frate-sau.
Cei doi frati se uita pe rind la mogildeata aurie cu ochi albastri. Catalin nu mai rezista: intinde miinile si isi ia surioara in brate.
„Stam aici de 15 ani…Tata lucreaza la Statiunea de Cercetare. E mecanic agricol si i-au dat voie sa locuiasca in casa. Conditiile sint dintre cele mai proaste, poate vedea oricine asta, dar macar nu platim chirie. Doar de taxele la stat trebuie sa ne achitam. Si sa supravietuim…“
Baiatul se apuca sa povesteasca incet, fara sa se grabeasca, viata familiei. Ca tata lucra si atunci, demult, era mai bine, ca a lucrat si mama odata la o fabrica de alcool, dar dupa ce a intrat in concediu prenatal – la prima fetita – nu s-a mai intors la serviciu. Copiii ceilalti au venit la rind.
„De-asta m-am si certat cu ea acum citeva zile… Nu mai aveam in ce sa ma incalt si mi-a spus ca nu are bani. Atunci m-am enervat: Uite citi copii ai facut! De ce te-ai mai apucat de ei, daca stiai ca nu ai cu ce sa-i tii? Si cind i-am spus ca mai bine nu ma facea, s-a suparat si mi-a dat o palma. Dupa aia a inceput sa plinga…“
Mos Craciun vine cind ninge
In camera alaturata se aud zgomote. Stirniti de curiozitate, trei prichindei se furiseaza in pragul usii: Elena, de sase ani, Andreea, de cinci, si Mihai, de numai doi ani. Strinsi unul in altul, tot blonzi, tot cu ochii albastri, se duc sa se aseze linga cei mari. Rusinati, isi trag pantalonasii si se sterg repede pe obrajori.
„Nu ne mai descurcam. Tata abia isi mai gaseste de lucru si asta pentru ca il cheama prietenul lui sa-l ajute. La astia mici, era sa nici nu vina Mos Nicolae… Pina la urma, dupa ce au plins bine – pentru ca la gradinita toti copiii povesteau ce le-a adus – a venit si la ei, doua zile mai tirziu“.
„Mie mi-a adus doua ciocolate mari, si napolitane mici si din alea mari…“, spune dintr-o suflare Elena, cu ochii deodata stralucitori. „Eu as fi vrut sa-mi aduca o papusa cu un carucior, da’ mi-a zis doamna educatoare ca Mos Craciun aduce jucarii, nu Mos Nicolae. Dar nu stiu daca vine anul asta, pentru ca Mos Craciun, stiu eu, vine cind ninge… Si acum nu mai ninge… Si chiar daca o sa ninga, poate se supara iar pe mami si pe tati, cum s-a suparat anul trecut, cind i-a spus Mosul lui Catalin sa se faca el Mos Craciun. El era foarte suparat si nu voia sa vina la noi, cica sintem saraci si multi si mama si tata nu au unde sa munceasca….“
Elena se opreste si se uita la Catalin, intrebindu-l din ochi. Il priveste tinta, fara sa clipeasca, pina ii dau lacrimile. Apoi pleaca in camera alaturata, cu Mihaita si Andreea strinsi linga ea.
„Mos Craciun, Mos Craciun, de parca noi de asta avem timp“, mormaie Catalin, urmarindu-i cu privirea pe copii. „O sa vina, da, da’ dup-aia? Cine o sa ne mai aduca, cine o sa ne mai dea? Care mosi?…“
Baiatul da a lehamite din mina. Se apleaca si mai ia o legatura de surcele. Fratele sau, Cristi, se ridica de pe pat sa o legene pe Teodora. Altceva nu are de facut. Nici el, nici fratii lui. Decit sa-i astepte pe mama si pe tata. Si pe Mos Craciun.
