O supărare (I)

O ţară frumoasă şi dovedit locuită îşi are acum, evident, guvernarea pe care o merită, pe care majoritatea şi-a dorit-o pătimaş. E de admirat cum această democraţie a reinstaurat rapid, aproape instantaneu, la cererea poporului, supremaţia binelui general, declarativ (a interesului particular de gaşcă în fapt, deşi nu e de spus acum, că nu e în acord cu trendul). Ducă-se la dracu’ băsiştii, oamenii noi şi nepătaţi, încolonaţi în spatele îngerilor Ponta şi Antonescu, vor da cep butoaielor cu lapte, cu miere şi bunăstarea ascunsă în tenebre de pedeliştii cei răi va curge în râuri. Doamne, ce viaţă vom avea la numai cinci lei pentru un euro!
Îngeri am spus? Greşit am spus şi nici nu trebuia numele de familie, voi face cuvenita rectificare, arhanghelii era, arhanghelii Victor şi Crin, sau cu A, Arhanghelii, cum s-o cuveni, oare (de aici încolo trebuie mare atenţie la blasfemii, ei veghează)?
Lefuri ca pe picior, şi nu picior de domnişoară crescută din puţin, cu fineţe, în buricul târgului, ci de cioban nesimţit, care atunci când calcă se cutremură celestele-nălţimi, iar Pământul, Pământul face hop-ţop cu maxim şasă pe Richter. Ei, stimaţi bugetari, vă imaginaţi cum veţi putea duce atâţia bani acasă? Dar de cheltuit credeţi că vă va fi uşor?
Ce vremuri vor veni odată scăpaţi de javră! Şi vă mai dă şi Dan Diaconescu câte douăzecidemiideeuro împreunat, să fie mai lungă suma.
Oameni buni, chiar am înnebunit cu toţii? Chiar stăm cu gura căscată aşteptând acadeaua? Şi dacă totuşi vine altceva, că eu aşa simt după miros.
Ei au nevoie de imunitate. Ei au nevoie să nu fie condamnaţi, să nu fie încarceraţi. Sunt prea subţiri, sunt prea fragili, sunt prea de viţă bună. Hoţia lor dovedită se numeşte înscenare politică. Omul de rând merge trei ani la puşcărie pentru un ou, belferul din parlament e imun la orice hoţie ordinară, că aia intelectuală nu se pune, că nu ştie poporul ce e aia plagiat. Hai sictir!
De zeci de rânduri îmi ţin înjurătura în mine, că nu e frumos şi nici deontologic, dar sunt înspăimântat deoarece:
-am luptat douăzeci de ani pentru libertatea de a fi legal reprezentat și simt că nu mai sunt, ceea ce vreau eu e altceva decât fac reprezentanţii aleşi de mine, pe banii mei;
-am luptat douăzeci de ani pentru a scăpa de Iliescu, de bolşevism şi văd că acum discipolii moşului mă calcă în picioare;
-am dorit coagularea societăţii pentru prosperitatea individului, nu atomizarea şi nu polarizarea ei în interesul unei găşti de infractori.
Şi dacă ceea ce se întâmplă în aceste zile este democratica dictatură a majorităţii, eu vă invit, deocamdată metaforic, în munţi.
Sunt om de apă, născut în Calafat, am înotat în lacuri, râuri, mări, oceane, nu-mi este frică de imensitatea apei. Dar acum mă aflu în situaţia de a înota în prostia din jur şi nu mă descurc. Mi-e frică de imensitatea prostiei și, mai ales, de indestructibilitatea ei. Nu mai văd malul, aia e!