Noua configuratie europeana

Consiliul european informal de la Gand de la sfirsitul saptaminii trecute a avut ca obiectiv major, in afara discutiei despre stadiul procesului de extindere, incercarea (reusita) de a stabili o pozitie comuna in ceea ce priveste demersul fundamental al UE in privinta viitorului sau institutional, asa cum va fi el formulat in „Declaratia de la Laeken“, principalul document politic al summit-ului ce va avea loc in luna decembrie. Este momentul cind, la modul practic, va incepe o larga dezbatere la nivelul continentului privind viitorul Europei si arhitectura institutionala corespunzatoare, urmind ca in 2004, cu ocazia unei Conferinte interguvernamentale, sa fie luate deciziile finale care vor recontura tot ceea ce inseamna formula si actori ai puterii in spatiul european, la acea ora mai mare decit cel actual deoarece, dupa cum bine se stie, atunci vor fi cunoscute si noile state membre, foarte posibil chiar zece la numar, participante deja la alegerile pentru Parlamentul European.

„Va fi o declaratie ambitioasa“, anunta premierul belgian Guy Verhofstadt in conferinta de presa. Va fi o „declaratie care recunoaste slabiciunile UE, o declaratie care va recunoaste si existenta temerilor cetatenilor in raport cu UE, asupra lipsurilor in materie de democratie si transparenta“, a mai spus acesta. Dar, in acelasi timp, va fi si un document de forta, in sensul ca va arata „rolul important pe care UE extinsa trebuie sa-l joace pe plan mondial in lumea de miine“, semnal care vine sa completeze declaratiile din ultimele zile ale unor state membre, cum ar fi Germania spre exemplu, anuntind o repozitionare in statutul de vizibilitate si angajare la nivel international.

Dar cel mai important lucru care s-a anuntat la Gand este ajungerea la un consens asupra metodei care va sta la baza organizarii dezbaterii asupra viitorului Europei, consfintind de fapt mecanismul institutional ce va fi anuntat la Laeken. S-a cazut de acord ca, la Laeken, va fi desemnat un presedinte al Conventiei, organismul insarcinat sa produca documentul sau documentele care vor defini optiunile finale asupra posibilitatilor de schimbare a tratatelor fundamentale, a formulelor de guvernare si viitoarelor competente ale tuturor organismelor europene. De asemenea, va fi ales un prezidiu al Conventiei, compus din cinci membri, in alcatuirea acestui grup regasindu-se, alaturi de presedinte, reprezentantul Comisiei Europene, reprezentantul parlamentelor nationale, reprezentantul guvernelor nationale si reprezentantul Parlamentului European. Din Conventie vor face parte reprezentanti ai parlamentelor nationale, reprezentantii Parlamentului European, reprezentantul Comisiei Europene si cel putin 15 reprezentanti ai guvernelor din statele membre. Foarte important este si consensul asupra crearii unei „retele in jurul Conventiei“, cea mai larga formula posibila de implicare a societatii civile in aceasta dezbatere.

„Decit sa mai initiem o incinta suplimentara, explica premierul belgian, decit sa selectionam noi niste organizatii, ONG parteneri sociali, institute de studii pe probleme europene, academicieni, am decis sa organizam pe linga Conventie o asemenea retea in care toata lumea poate sa fie prezenta, toate organismele societatii civile, ONG, universitatile, toate instantele care se ocupa de problematica europeana. Acestea vor putea intra in contact direct cu Conventia pentru a-si exprima parerile. Dar si Conventia poate solicita opinii, luari de pozitie sau avize diverselor persoane sau organizatii care fac parte din aceasta retea“.

De asemenea, tarile candidate vor fi reprezentate la lucrarile Conventiei prin membri ai parlamentelor si guvernelor nationale.

Au fost oferite si precizari semnificative asupra continutului Declaratiei de la Laeken, printre acestea foarte importanta fiind cea care recunoaste ca sistemul actual al „actiunii pe baza de directive“ care functioneaza in UE „este departe de spiritul promovat de fondatorii Uniunii“. Se va cere revenirea la sistemul in care UE va fixa doar „directive-cadru“ statelor membre, revenindu-le apoi obligatia de a „umple acest cadru“, „de a vedea cum anume obiectivele fixate de directiva-cadru pot fi cel mai bine realizate in teren“. S-a vorbit si despre o posibila viitoare reevaluare a „competentelor europene“ care va trebui sa fie mai puternice ca pina acum in domeniul politici externe, apararii si securitatii, precum si in problemele „azil si migratie“. S-a recunoscut „inflatia si proliferarea de instrumente la nivelul UE“, peste 30 la numar, „indicindu-se vointa ferma de limitare a acestora“. Se va vorbi despre democratizarea institutiilor europene, despre rolul parlamentelor nationale, „care vor deveni organismele de monitorizare a principiilor de subsidiaritate“, semnal care ar indica o lipsa de entuziasm pentru propunerea organizarii unui Parlament European bicameral.

Este limpede ca, din acest moment, vor incepe deja procedurile prealabile de consultare privind componenta Conventiei. Care este pozitia Romaniei in acest sens? In primul rind, care va fi componenta delegatiei care va reprezenta interesele de lunga perspectiva ale tarii noastre in raport cu pozitia pe care o vom ocupa in aceste noi organisme europene? Este foarte important sa se aleaga si, foarte rapid, sa se faca publice numele reprezentantilor nostri, poate chiar si cu argumentele care au stat la baza alegerii facute, in functie de rezultatele concrete ale implicarii lor in procesul de integrare europeana. Apoi, la fel de important, ar trebui sa revina in atentia publica rolul si statutul ONG, fundatiilor, institutelor de cercetari europene, cele care vor deveni parteneri de discutie in cadrul retelei europene care se va constitui in raport direct cu Conventia.

Sint probleme extrem de urgente, extrem de importante si de a caror corecta si foarte rapida rezolvare, in deplina transparenta a deciziei politice, poate depinde locul de care ne vom bucura in viitoarea arhitectura institutionala europeana. Pe cine vom trimite sa negocieze acest loc?