Liberalii

Citesc cu multa induiosare despre tentativele unor personaje defuncte politic de a resuscita unele formatiuni politice. Ultima trasnaie de acest gen este pretentia citorva veterani liberali de a constitui un partid anti-PNL. Nu sint decit niste pescuitori in ape tulburi. I-am observat multi ani. Au mai avut ocazii sa ne arate ce pot. Stim despre ce este vorba. Oamenii isi cauta un plasament, ca tot nu au treaba. S-au trezit din morti si agita spiritele degeaba. Nu fac decit sa semene confuzie. Nu vor reusi sa inchege nimic pentru ca nu vin cu figuri noi si nici cu alta oferta politica. Sint niste veterani care au pierdut averea si spera sa se refaca jucind la cazino. Cazino politic de data asta. Daca aveau intentia sa faca politica liberala si sa ajute la consolidarea unei opozitii de dreapta, cum pretind, nu aveau decit sa negocieze cu PNL si sa puna conditiile pe care le pofteau. Sa fie aici un gind ascuns? Crearea noii grupari ar putea avea ca scop intarirea pozitiilor sus-numitilor tocmai in vederea unei negocieri mai fructuoase cu PNL? Una este sa negociezi in nume personal si alta in numele unei grupari. Sa fie asa? Ar fi un rau mai mic. Se repeta tragicomedia dezbinarilor de la inceputul anilor ’90? Actorii sint cam aceiasi. Piesa e si ea cam aceeasi.

Momentul ales pentru aceasta aventura politica fara sorti nu este insa fara o legatura cu ce se intimpla in PNL. Liberalii au intrat in parlament si s-au salvat astfel de trecerea prin desert. Vezi PNTCD. In aceeasi situatie sint si autorii noii grupari. Extraparlamentari, ei pun puscoacele in bataie cu gindul la anul 2004. Slaba speranta. Capetele de acuzare impotriva PNL sint: 1) lipsa de combativitate in relatia cu puterea si 2) alunecarea spre stinga. In plus, ei spun ca Valeriu Stoica nu este liderul care ii trebuie miscarii liberale, din cauza popularitatii sale scazute. Nici una dintre aceste acuzatii nu este gratuita. Ele opereaza si in interiorul PNL, unde se aud voci care spun cam aceleasi lucruri. Sigur, pactul incheiat cu PDSR in decembrie trecut a fost un pas gresit. Chiar daca a fost corectat intre timp, ceva s-a pierdut. Anuntata fuziune cu ApR l-a facut vulnerabil pe liderul PNL, la acuzatia ca nu este un autentic liberal pentru ca ar avea simpatii de stinga. Adevarul este ca fuziunea pe dreapta – mai dorita, desigur – este refuzata deocamdata de UFD. E mai mult o chestiune de cronologie decit una de ideologie. Totusi, anuntarea fuziunii a fost pripita pentru ca nu a luat in calcul reactia de respingere. De obicei, asemenea miscari provoaca nemultumiri. Multi isi vad amenintate pozitiile cistigate in partid pina atunci. Asta e drama tuturor fuziunilor. A se vedea cea dintre PDSR-PSD, chiar in aceste zile, ca material didactic. Fara sa ii aduca nici un fel de capital politic, maritisul cu ApR a slabit pozitia lui Valeriu Stoica, facut vinovat de acest pas. A inlatura aceasta suspiciune, de orientare spre stinga, este strict necesar.

Al doilea pas strict necesar este clarificarea pozitiei PNL, care ar trebui sa fie identificat de alegatori ca o alternativa la guvernare. Acesta e jocul clasic al unui partid aflat in opozitie. Si vad acest lucru realizat nu neaparat prin noi eforturi de negociere cu alte grupuri de centru-dreapta. S-ar putea, in aceasta perioada, sa fie pierdere de vreme. Il vad mai curind ca pe o intensificare si radicalizare a pozitiilor PNL fata de putere. Opozitia este in regimurile democratice o institutie la fel de importanta ca guvernul. Orice ezitare de a juca acest rol de alternativa este extrem de riscanta. Deocamdata, activitatea deputatilor si a senatorilor PNL (cu doua-trei exceptii) este mediocra. In mass-media rar patrund ecouri ale pozitiilor liberale. Uneori, din cauza boicotarii de catre presa aservita puterii, dar alteori pentru ca aceste pozitii fie lipsesc, fie nu sint suficient de prompte. Intii de toate insa, liderii liberali trebuie sa stie ei insisi ce vor cu partidul lor. Atunci, lucrurile vor fi mai clare. Astfel, va afla si o parte din electorat cam ce are de facut.