DIICOT: șapte directori şi șase funcţionari bancari, patru notari şi mai mulţi evaluatori au pus umărul la fraudarea Volksbank şi BRD cu 85 de milioane de euro
Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au emis luni alte trei mandate de arestare pe numele lui Vasile Creştin, Constantin Irinel Militaru şi Mihăiţă Cătălin Ruşitoru, numărul arestaţilor preventiv în dosarul fraudelor bancare de 85 de milioane de euro ajungând la 14.
Sâmbătă, judecătorii au emis mandate de arestare pentru Andrei Suditu, Adrian Martiş, Andrei Nanu şi Claudia Maria Peter (persoană care se afla în cercul foarte apropiat de relaţii al lui Vasile Creştin şi care executa întocmai dispoziţiile date de către cei doi directori BRD), iar vineri pentru Daniel Sandu, Diana Mihaela Gireadă (evaluator), Sava Tipa, Ioan Repede, Alexandru Ploscaru, Bogdan Florin Dinu şi Livia Bobu.
Potrivit informărilor procurorilor de la Crimă Organizată, din gruparea infracţională destructurată făceau parte 58 de persoane, printre care șapte directori generali/directori comerciali ai unităţilor bancare, șase funcţionari bancari, patru notari şi mai mulţi evaluatori, fără aportul cărora cele 35 de societăţi comerciale „controlate de membrii grupului infracţional“ n-ar fi putut obţine creditele ilegale.
În ceea ce priveşte modul de operare, procurorii DIICOT susţin că cei șapte directori generali/comerciali ai unităţilor bancare care se ocupau, printre altele, de coordonarea procedurilor de selecţie a firmelor care urmau să obţină creditele, au emis avizele pentru risc şi au aprobat creditele „deşi documentaţiile firmelor nu întruneau cerinţele legale“, fiind sprijiniţi în activitatea lor şi de şase funcţionari bancari.
Membrii grupării au beneficiat şi de sprijinul unor evaluatori autorizaţi, prin întocmirea unor rapoarte de evaluare pentru bunuri imobile, la valori care le depăşeau pe cele reale, în vederea ipotecării bunurilor cu ocazia încheierii contractelor de creditare.
Contractele de garanţie ipotecară cu privire la aceste bunuri imobile erau încheiate şi autentificate de către patru învinuite, având calitatea de notar public, prin supraevaluarea bunurilor imobile, raportat la valoarea de piaţă şi la valoarea înscrisă anterior în contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la aceleaşi bunuri, actele fiind utilizate de către membrii grupării în vederea obţinerii în mod ilegal a creditelor bancare.
Probleme grave ale sistemului creditării
Uşurinţa cu care anumite bănci acordă credite, cu dedicaţie, unor firme controlate direct sau prin interpuşi chiar de membri ai conducerii lor, îngreunând, pe de altă parte, obţinerea împrumuturilor de către firmele oneste (care nu-şi pot fabrica peste noapte fişele contabile), ar trebui să facă obiectul unei analize profunde, în urma căreia legislaţia să poată fi modificată, iar controalele interne să fie mai drastice. Modificarea legislaţiei şi a regulamentului intern, în general a normelor bancare s-ar impune, chiar dacă, prin luarea unor astfel de măsuri, frauda financiară nu va fi complet eliminată, ci doar diminuată.
„Sistemul bancar nu este infailibil, inclusiv legea putând fi păcălită sau ocolită. Dar nu putem acuza o bancă din cauza unui funcţionar. Orice sistem poate fi fraudat, indiferent de nivel. Din păcate, legea este mult în urmă, dar, indiferent de modificările care i-ar fi aduse, tot se vor găsi breşe, portiţe prin care să se poată pătrunde. Legiuitorul poate încerca să le închidă, dar zona de fraudă financiară va fi întotdeauna vulnerabilă, iar astfel de lucruri se vor întâmpla în continuare. Problema este unde şi când vor apărea… “, a declarat avocatul Daniel Stoicescu, care, în calitate de specialist, a asistat şi consiliat în trecut şi procurorii DIICOT în cauzele care privesc infracţiuni economico-financiare, operaţiuni cu valori mobiliare sau în legătură cu piaţa de capital.
Pe de altă parte, Stoicescu a explicat că pentru diminuarea numărului fraudelor financiare este nevoie ca băncile să fie mult mai serioase şi să-şi intensifice controalele interne. „Pentru a se diminua cauzele de fraudă financiară ar fi nevoie ca băncile să afişeze o mai mare seriozitate la angajare pentru că oricine are un preţ, iar în perioadă de criză oricine poate fi cumpărat. Este nevoie de mai multă atenţie la procedurile interne. Fiecare bancă are un departament de control intern, care ar trebui să fie mai atent la tranzacţiile financiare şi să verifice inclusiv ofiţerul de credit. Se impun verificări în special în interior şi apoi în exterior“, a mai spus Stoicescu, precizând însă că „oriunde sunt bani, apar şi fraude financiare“. „Trebuie să ne obişnuim cu ele“, a încheiat avocatul.
Băncile întrețin frauda din sistem, costurile sunt transferate asupra cetăţenilor
„Şi în statele dezvoltate au fost probleme, credite neperformante, pierderi masive şi falimente bancare; totuşi, nu a existat o corupţie într‑un sens nemijlocit ca în cazurile anchetate acum în România. Atunci apare întrebarea dacă nu cumva sistemul este cel care produce corupţie. S-ar putea ca sistemul de notari şi cel de evaluatori să fie în aşa fel reglementate încât să creeze motivaţii perverse care să conducă la corupţie“, a declarat un fost oficial de rang înalt din sistemul bancar românesc.
Băncile trebuie, prin natura activităţii lor, să-şi asume riscuri, însă acestea trebuie decontate, a spus fostul bancher. Acum, aşa cum este sistemul, nimeni nu apare responsabil. Deopotrivă bancheri, evalutori şi alţi oameni pe lanţul de credit se ascund în spatele reglementărilor. Costurile, în cele din urmă, sunt transferate asupra cetăţenilor. În opinia bancherului, reglementatorul ar trebui să lucreze mai mult exact în această direcţie, pentru a nu permite instituţiilor de credit să transfere pierderile asupra clientului pentru că în acest fel vor fi puţine motivaţii pentru ca băncile să facă toate eforturile să îndepărteze frauda din sistemul intern.
O problemă majoră de imagine
Potrivit fostului bancher, contactat de Curierul Naţional, s-a inoculat prea mult ideea că sistemul este perfect şi tocmai de aceea apare acum că este anormal să aibă probleme, deşi acest lucru nu ar trebui să fie neobişnuit. Sub un anumit aspect, se repetă ceea ce s-a întâmplat şi cu percepţia asupra economiei româneşti din 2008; se spunea atunci că economia românească nu are cum să sufere o contracţie majoră, iar experienţa a arătat ulterior că atunci când echilibrele s-au rupt, corecţia a fost de o amplitudine mai mare decât în alte ţări emergente. Riscul este ca acelaşi scenariu să se repete şi cu sistemul bancar, a cărui criză să fie mai profundă decât în alte cazuri tocmai din cauza faptului că în ultimii ani s-au acumulat tensiuni.
De ce băncile-mamă au închis ochii?
De fapt, acţionarii băncilor sunt primii care sunt păgubiţi şi ei trebuie să se îndrepte împotriva funcţionarilor corupţi. De altfel, se vede că sunt bănci care au deschis acţiuni penale, a amintit sursa bancară.
S-a băgat însă foarte mult sub preş, a adăugat acesta, totul exlodează acum, dar rădăcina problemei se regăseşte la nivelul bulei creditului.
Sistemul este aparent destul de greu de fraudat, însă se pot da anumite derogări pentru aprobarea de credite mai mari şi aici se poate să fie scoşi banii în afara băncii.
Întrebarea este dacă la nivelul băncilor-mamă se ştia. Fostul bancher spune că ştiu, dar că atâta vreme cât filiala românească raportează profit, ele nu se amestecă şi consideră că nu au motiv să strâmbe din nas.
Volum prea mare de credite neperformante
Pierderile nu par mari la nivelul activelor sistemului bancar, însă dacă socotim per capita, vedem că ele sunt semnificative. Problema adevărată o constituie volumul total al creditelor neperformante, care nu au rezultat atât din fraudă, cât dintr-o asimetrie a informaţiei în momentul acordării împrumuturilor, a mai spus fostul oficial bancar.
17,34% din totalul creditelor sunt creditele neperformante, la nivelul lunii septembrie, potrivit ultimelor date trimestriale publicate de BNR.
Doar un moment de vârf într-o serie lungă de fraude
Fraudele bancare nu sunt o noutate. Fie că este vorba despre credite mărunte, precum cele de nevoi personale, fie de „tunuri“ date cu aportul nepreţuit al capilor instituţiilor financiare, anchetatorii au investigat de-a lungul timpului zeci poate sute de astfel de cazuri, uneori chiar la sesizarea băncilor.
Însă, rareori instituţiile financiare recunosc că instruirea personalului şi a managerilor constituie o problemă de proporţii, aşa cum a făcut-o în urmă cu cinci ani chiar Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor. În septembrie 2007, şeful ARB avertiza că „odată cu deschiderea unor noi sucursale apar şi noii angajaţi, pe care nu reuşim întotdeauna să-i pregătim în timp util“, şi că trebuie găsite soluţii astfel încât instituţiile bancare să nu se mai confrunte atât de des cu astfel de situaţii. „Frauda din interior nu este bine înţeleasă de oamenii băncii. Băncile fac asigurări care ar trebui să acopere riscurile provocate de salariaţi. Dar asta nu înseamnă că salariatul va scăpa nesancţionat. El va fi urmărit până când se vor găsi probele şi va fi condamnat“, spunea atunci Gheţea.
