În 2013, guvernul nu va mai putea rostogoli la nesfârșit datoriile pe care le are de achitat catre producătorii de medicamente (îl obligă o directivă europeană). Așa că are disperată nevoie de bani. De unde și cum să facă rost de ei, o creștere bugetară suplimentară fiind imposibilă? Aceasta a fost, la început de an, cea mai importantă dilemă a lui Eugen Nicolaescu, ministrul liberal al sănătății.
Ar fi putut alege soluția justă și bărbătească. Creșterea cotei de asigurări de sănătate (în prezent, românii plătesc printre cele mai scăzute asigurări de sănătate din Europa – 10,7%) sau extinderea contribuției de sănătate la toți pensionarii în funcție de venit (mai puțin de jumătate dintre pensionari plătesc astăzi asigurare medicală, deși ei sunt cei mai frecvenți utilizatori ai serviciilor medicale). Dar adoptând această soluție, Eugen Nicolaescu și-ar fi sacrificat o bună parte din imaginea politică pe care și-a creat-o în ultimii ani, riscând să devină nepopular.
Așa că a decis să ne sacrifice pe noi.
Acea subțire clasă de mijloc din România, care muncește din greu pentru banii ei, nu profită de asistența socială a unui stat supraexpandat, își plătește dările la timp și dorește (naiv se pare) să trăiască într-o țară în care meritele sunt recompensate, nu penalizate. Dorește să poată naște, să-și trateze copiii și să se vindece de boli într-un spital curat și luminos, plătind desigur calitatea tratamentului oferit la valoarea sa reală. Căci este o clasă alcătuită din oameni care apreciază și respectă munca și inteligența, nu descurcăreala.
Eugen Nicolăescu a anunțat, într-o sâmbătă pe la prânz, ceea ce este cea mai importantă măsură luată de Ministerul Sănătății la începutul acestui an: „vom sista finanțarea din fondurile CNAS pentru unitățile spitalicești private, astfel încât toți banii publici (…) să meargă către spitalele publice“.
Că un ministru liberal al sănătății consideră că Fondul de Asigurări de Sănătate alimentat direct și exclusiv de către noi, asigurații, conține bani publici (adică ai statului) este uimitor. Dar uimirea devine șoc atunci când înțelegem în ce fel pacienții, medicii și directorii de spitale vor fi afectați de această măsură promovată de un ministru liberal al sănătății.
PACIENȚII
Pacienților li se interzice să se mai trateze într-un spital privat folosindu-și asigurarea medicală plătită chiar din munca lor. Acei 10% din totalul banilor noștri, ai cetățenilor, care erau îndreptați prin alegerea noastră liberă către un spital privat se vor duce de acum, indiferent de ce decidem noi, către spitalele de stat. Practic, ne rămân doar două opțiuni:
Să mergem într-un spital de stat pentru a putea beneficia de asigurarea medicală plătită din proprii noștri bani. Ministrul liberal ne obligă astfel să ne tratăm în acea clădire cu toalete murdare și asistente morocănoase. Statul nu va face nici o economie, dar va crește cantitatea șpăgii care circulă prin spitalele de stat și rămâne netaxată (peste 60% din pacienții spitalelor de stat sunt obligați să facă plăți informale).
Dacă totuși ne încăpățânăm să mergem într-un spital privat, atunci ministrul liberal al sănătății va folosi, fără permisiune, banii noștri munciți pentru a trata pe altcineva într-un spital cu toalete murdare. În acest timp, noi vom plăti pentru a doua oară în spitalul privat pentru același produs medical pe care ministrul liberal al sănătății refuză să ni-l dea, deși l-am achitat la timp prin asigurarea noastră medicală.
MEDICII
Medicii care lucrează doar la stat vor fi avantajați căci vor putea prescrie mai multe rețete și investigații medicale.
Medicii care lucrează doar la privat (o minoritate) vor trebui să explice pacienților nervoși de ce au crescut brusc prețurile. Pe mulți dintre ei îi vor pierde, dar nu pentru că sunt niște medici slabi, ci pentru că pacienții nu-și vor mai permite să plătească de două ori pentru același lucru.
Medicii care lucrează și la stat, și la privat nu vor mai putea folosi spitalul de stat ca trambulină pentru clinica lor privată, acolo unde efectuau doar serviciile medicale profitabile (o ecografie, de exemplu), aducând pacientul pentru operațiile mai scumpe în spitalul de stat în care tot ei lucrează. Pentru a se adapta, acești medici vor reveni la o mai veche practică prin care obligau pacientul să vină la clinica lor privată fie invocând incapacitatea sistemului de stat („aici în spital nu avem aparatura necesară, veniți după-masă la mine la clinică“), fie vor întârzia tratamentul până la primirea „atenției“ cuvenite.
Dacă ar fi dorit cu adevărat să rezolve problema reală a căpușării sistemului sanitar de stat de către clinicile private, ministrul liberal al sănătății ar fi avut la îndemână o soluție simplă: interdicția pentru medici de a practica simultan într-un spital de stat și într-o clinică privată, cu excepția minorității celor mai buni și experimentați medici din țară (aceasta este practica în Franța). Dar ministrul liberal al sănătății a evitat să adopte această măsură extrem de deranjantă pentru cea mai bogată și influentă parte a corpului medical.
DIRECTORII
Directorii spitalelor de stat și politicienii care-i numesc în aceste funcții sunt cei mai satisfăcuți de această măsură. Fără să-și crească calitatea serviciilor medicale, fără să descopere resurse din care să-i plătească onorabil pe medici și fără să-și curețe toaletele din spitale, ei se vor trezi în brațe cu ceva bani în plus.
Valoarea ciolanului politic din spitalele românești totalizează 7,4 miliarde de lei, adică 45% din cheltuielile totale ale Fondului de sănătate din România (peste media europeană de 36%). Ministrul liberal al sănătății nu pare deocamdată prea interesat de întărirea măsurilor de control a cheltuirii acestor bani: rețeta electronică nu prea e folosită în spitale, mecanismul de supraveghere a recentralizării licitațiilor din spitale nu a fost încă publicat, iar distribuirea cardurilor de sănătate este blocată. Toate acestea sunt măsuri prin care politicienii care fură din banii noștri, ai asiguraților, ar putea fi opriți.
Delimitarea completă a sistemului medical de stat de către cel privat este necesară, corectă și sănătoasă. Dar această separare poate fi realizată fără îngrădirea libertății de a alege a pacientului și sacrificarea clasei de mijloc a României, că ea oricum muncește, nu crâcnește și nici nu prea votează.
Eugen Nicolăescu spunea că rămâne liberal. Fals. Prin acest tip de gândire, el nu este nici liberal, nici comunist, nici socialist, ci doar un politician ajuns ministru, grație partidului său. Iar atunci când a ales pe cine să sacrifice, politicianul Nicolăescu nu s-a gândit la ce e drept sau cine merită, ci doar la popularitatea sa. Care e mult mai importantă decât mamele și tații care vor plăti de două ori atunci când vor dori să-și nască și să-şi trateze copiii în spitale curate cu medici politicoși.
Nota: Prezentând „starea națiunii“, premierul Victor Ponta a vorbit despre o guvernare „echitabilă“. După citirea acestui articol scris de un om care a experimentat nemijlocit sistemul medical privat versus cel de stat, constat că din nou unii români sunt tratați mai „echitabil“ decât alții.
