În cazul partajului dintre doi soţi asociaţi doar părţile sociale pot fi împărţite, nu şi bunurile firmei. Excepţie face cazul în care unul dintre soţi dovedeşte în instanţă că societatea a fost înfiinţată doar pentru a achiziţiona aceste bunuri, nu pentru activităţi economice. În cazul în care doar unul dintre soţi este asociat, celălalt poate pretinde o sultă care să compenseze contribuţia soţului asociat adusă firmei, în detrimentul familiei.
Divorţul poate fi de două ori mai traumatizant pentru soţii care şi-au clădit împreună nu numai căminul familial, ci şi afacerea. Pe lângă împărţirea averii domestice şi a cererii custodiei copilului, în cazul în care acesta există, instanţa poate dispune, dacă i se cere şi partajul acţiunilor societăţii.
Situaţiile sunt diferite, de la caz la caz, în funcţie de aportul fiecăruia în societate, dar şi a formei pe care a îmbrăcat-o firma şi a posibilităţii ca un singur soţ să fie asociat.
Conform explicaţiilor pe care ni le-a oferit avocatul Carmen Creţu, reprezentant al Casei de Avocatură Coltuc şi Asociaţii, „partajul bunurilor comune presupune o serie de probleme care apar mai ales când soţii au de împărţit şi bunuri ale unei societăţi sau dividendele ori părţile sociale“.
„Situaţiile care apar sunt următoarele: doar unul dintre soţi deţine părţi sociale într-o anumită societate comercială, ambii soţi deţin acţiuni la o firmă. De asemenea, cazurile sunt diferite în funcţie de forma firmei, care poate fi societate pe acţiuni sau cu răspundere limitată ori societate în nume colectiv sau în comandită simplă“, a precizat avocatul Carmen Creţu.
În cazul în care doar unul dintre soţi deţine părţi sociale/acţiuni într-o anumită societate comercială, „aceste părţi sociale vor fi evaluate în cadrul procesului de partaj pentru a se stabili valoarea lor reală, urmând ca părţile sociale/acţiunile să-i fie atribuite soţului titular, cu obligarea acestuia la plata unei sulte către soţul celălalt, conform cotei de contribuţie stabilite, sau atribuirea către soţul celălalt a altor bunuri comune în compensaţie“.
Sulta se referă la suma de bani care reprezintă diferenţa de valoare dintre două lucruri care se schimbă între ele ori dintre valoarea părţii ce i se cuvine unei persoane în urma căsniciei şi valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia împărţelii.
Bunurile aflate în patrimoniul firmei nu pot fi împărţite decât în cazuri excepţionale
În cea de-a doua situaţie, în care ambii soţi deţin părţi sociale/acţiuni în aceeaşi societate comercială, instanţa sau părţile pot decide ca amândoi să îşi păstreze calitatea de asociat sau acţionar, instanţa verificând doar dacă valoarea părţilor sociale deţinute de fiecare corespunde cotei de contribuţie a fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune.
„Doar părţile sociale pot fi supuse partajului şi atribuite unuia dintre soţi. Bunurile efective aflate în patrimoniul firmei nu pot fi împărţite la divorţ. Sunt multe situaţii în care soţii îşi cumpără maşini sau chiar imobile pe firmă. Bunurile care se află în proprietatea unei societăţi comerciale deţinute de soţi nu sunt supuse partajului, acestea nefiind proprietatea soţilor, ci a societăţii. Nu excludem însă posibilitatea ca oricare dintre părţi să introducă o acţiune în simulaţie încercând să dovedească faptul că societatea comercială a fost înfiinţată nu pentru a desfăşura activităţi economice, ci doar în scopul achiziţionării bunurilor respective de către soţi“, a declarat avocat Carmen Creţu.
În cazul în care unul dintre soţi dovedeşte în instanţă că firma a fost înfiinţată, în mod special, pentru achiziţia bunurilor (maşini, imobile, terenuri etc.), nu pentru desfăşurarea unor activităţi economice, soţul care se consideră păgubit poate cere plata unei sulte.
În cazul societăţilor pe acţiuni, titlurile sunt supuse partajului ca orice alt bun comun
Referindu-se la art. 65, alin. 1 din Legea nr. 31/1990, avocatul Carmen Creţu a amintit că bunurile constituite ca aport la capitalul social al unei societăţi comerciale devin, în lipsa unei dispoziţii contrare, proprietatea societăţii din momentul înmatriculării acesteia în Registrul Comerţului.
„Aportul poate fi constituit din numerar, bunuri mobile sau imobile, creanţe etc., ieşind din patrimoniul asociatului şi intrând în cel al societăţii comerciale, reprezentând astfel un act de dispoziţie. (…) De altfel, participarea cu un aport la capitalul social al unei societăţi, aport constituit din bunuri comune, poate fi o importantă sursă de venituri cu care soţul respectiv să contribuie la cheltuielile căsătoriei. (…) Titlurile de valoare dobândite în schimbul aportului la capitalul social al unei societăţi comerciale, constând în bunuri comune, sunt, de asemenea, bunuri comune. În cazul societăţilor pe acţiuni (care sunt societăţi de capitaluri în care contează aportul social, şi nu persoana asociatului), acţiunile sunt supuse partajului ca orice alt bun comun, intrând în masa bunurilor devălmaşe, dar cu respectarea dispoziţiilor din materia societăţilor comerciale“, a explicat reprezentantul Casei de Avocatură Coltuc şi Asociaţii.
Cazul SRL-urilor şi al societăţilor în comandită simplă
În ceea ce priveşte părţile sociale deţinute în cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată şi părţile de interes deţinute în societăţile în nume colectiv şi cele în comandită simplă, acestea sunt drepturi de creanţă şi nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.
„Aceste societăţi sunt asocieri de persoane (intuitu personae), în care persoana asociatului contează şi primează aportul său la capitalul social, soţul neasociat nu poate deveni în nici un caz asociat în societate, luând locul celuilalt soţ, fără acordul celorlalţi asociaţi (art. 87 şi art. 197 din Legea nr. 31/1990). De aceea, părţile sociale sau părţile de interes, deşi bunuri comune, nu pot fi atribuite soţului neasociat, urmând ca acesta să primească sultă, pornind de la valoarea reală stabilită, luându-se în calcul valoarea patrimoniului societăţii comerciale respective şi rezultatele economico-financiare ale acesteia, prin expertiza de specialitate“, a explicat avocatul Carmen Creţu.
„În toate cazurile, indiferent de forma societăţii, dividendele şi părţile ce se cuvin soţului asociat, din activul rămas după lichidare, sunt bunuri comune. Justificat, astfel, în speţă, valoarea bunurilor aport social adus de soţ la societatea comercială cu răspundere limitată s-a reflectat în comunitatea de bunuri şi s-a atribuit acestuia, fiind obligat la sultă“, a încheiat specialistul.
