„Casinul Minerva“ şi, mai apoi, simplu, Minerva, dăinuie impunător în Craiova de azi, vorbind din fiecare colţişor de o istorie a unui loc în care au călcat figuri importante ale unei vremi cu parfum vechi.
Alta era imaginea Craiovei de acum mai bine de o sută de ani. Călătorul prin străzile urbei de odinioară descoperea la întretăierea actualei străzi Kogălniceanu cu Unirii, pe locul Minervei, rachieria şi băcănia lui Ganea Bacalu. Pentru a reîntregi tabloul, aruncăm o privire în documentele vremii şi aflăm că peste drum, tot pe Uliţa Mare, era hotelul lui Hagi Panait Theodoru, „La Casinul Mercuriu“. Sub hotel era un restaurant unde călătorul în vremuri de demult citea la o masă o foaie de ziar procurată de alături, de la prăvălia în care bătrânul Aron Zwibel vindea jurnale. Tot de aici îşi putea procura tutunul, dar şi câteva volume vechi pe care negustorul le scotea pe tarabă.
Un tablou de epocă
La un pas, doi, distanţă se înălţa hotelul Paris, sub care era băcănia lui Teodor Tudoran, dar şi Zărăfia lui Farchy şi o cizmărie. Sanctuarul de la întretăierea străzii Kogălniceanu cu strada Unirii era piaţa de carne şi zarzavaturi. În mijloc, fântâna, în jurul căreia negustoresele vremii îşi mai prezentau o marfă sau încercau să-şi convingă un potenţial client de calitatea produselor şi atunci când eforturile erau zadarnice îşi umezeau fruntea, pregătindu-se să lupte cu convingere pentru câştigarea unui alt muşteriu.
Animaţie multă, ca-n toată urbea, care vine să-şi spună astăzi povestea din documentele îngălbenite de trecerea vremii. Răsfoind, aflăm cum peste timp băcănia lui Ganea Bacalu a lăsat locul „Casinului Minerva“, care avea, la parter, prăvălii, iar la etaj, saloane mari şi elegante, unde se jucau cărţi şi biliard, aici neputând intra fitecine, luxul şi, mai ales, preţurile nefiind la îndemâna oricui, aşa că cele mai dese personaje care îi treceau pragul erau din rândul boierilor craioveni.
Aflăm din presa vremii, că la 1857, când adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti votase unirea cu Moldova „la Craiova, pretudindeni se vedea, în flăcările torţelor şi luminilor, ardorea cea vie şi neporuncită de a străluci orele acestei zile pentru totdeauna memorabile. Mai cu osebire strălucea în această seară (9 octombrie) sala Casinului Minerva, pentru că la 8 februarie 1859, la aflarea veştii despre dubla alegere a lui Cuza „toată lumea strânsă în piaţa Casinului Minerva juca, cânta, striga de bucurie“.
Traian V. Turtureanu menţiona într-un articol din presă reunit sub titlul „Casinul Minerva“ că localul intră şi în literatura acelei epoci: „Referindu-se la răscoala patentarilor, care a izbucnit la Craiova în 1860, N. Filimon, în «Nenorocirile unui slujnicar», scrie că, în loc ca liberalii să liniştească spiritele, «cea mai mare parte dintre dânşii îşi fumau ţigările şi îşi sorbeau ceaiul la otelul Minerva, cu cea mai mare linişte»“.
Naşterea Minervei
Istoria „Casinului Minerva“ s-a scris pe acele locuri, în care astăzi dăinuie „Minerva“, clădire construită în 1901, pe terenul ce era atunci proprietatea epitropiei Madona Dudu. Documentele vremii vorbesc de un contract încheiat la 23 noiembrie 1896 între epitropii Bisericii Madona Dudu din Craiova (Gh. Anghelescu şi A. Carianopol) şi arhitectul Th. Dobrescu din Bucureşti „pentru facerea planurilor reconstruirei unui nou local în Oraşul Craiova în locul celui dărâmat numit Casinul Minerva, al cărui cost să nu treacă, fie cât posibil suma de 500 mii lei“. Clădirea urma să aibă, conform contractului „Etagiul de jos în formă de pasagiu cu ieşire în strada Cogălniceanu să coprindă magazinu, o Cofetărie şi o Cafenea… în pivniţe şi sub soluri vor fi amengiari pentru laboratoriile Cofetăriei…. În corpul principal al clădirei spre strada Cogălniceanu, etagiul I să fie amenajat pentru un Club şi restul camere pentru hotel (corectat ulterior – pentru apartamente)…. Toate piesele etagiului al doilea şi masardele iarăşi camere pentru hotel şi serviciu“.
Clădirea care se va ridica avea să umbrească prin măreţia ei şi prin prezentarea arhitectonică. Finalizarea lucrărilor este datată 1903.
Maiestuoasa clădire va aduna laolaltă nume importante ale vremurilor ce s-au scurs, devenind simbolul Craiovei de odinioară, dar şi un adevărat altar al culturii la care au îngenuncheat artişti de mare valoare ale unor timpuri de altă dată.
O adevărată citadelă de cultură
De pe scena de la Minerva au pornit în drumul lor încununat de succes Madelaine şi Manu Nedeianu, Iordănescu Bruno, Ion Vasilescu, Mia Braia, Ioana Radu, Dorina Drăghici, Petre Alexandru şi mulţi, mulţi alţii. De asemenea, aici s-au născut idei, s-au făurit planuri, s-au dezbătut problemele artei vremii. Aici au putut fi văzuţi Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Silvia Popovici, Sanda Toma, Ioana Bulcă, Andreea Năstăsescu, Rodica Tăpălagă, Ioana Măgură, Vasile Constantinescu, Vasile Niţulescu, Remus Comănescu, Geo Barton, George Mărutză sau Costel Rădulescu şi alţii. Minerva a găzduit şi oameni importanţi ai lumii: Generalul Charles De Gaule, Ciu En Lai sau Nikita Hruşciov.
