Razboiul din Afganistan

Ca mai toata lumea, am fost si eu impresionat de atacul asupra SUA din 11 septembrie 2001. Am urmarit cu ingrijorare declaratiile belicoase ale presedintelui american. M-a intrigat si pe mine lipsa de probe clare si certe privind implicarea lui bin Laden in aceste atacuri. Am fost atent la incercarile SUA de a organiza o coalitie impotriva terorismului si la succesul relativ al acestei incercari. Singura tara care s-a aliat neconditionat cu SUA a fost Marea Britanie, ceea ce multora ne-a amintit de situatia din cel de-al doilea razboi mondial, cind alianta atlantica a Marii Britanii si a Statelor Unite ale Americii a fost singura care a reusit sa se interpuna in crincena batalie dintre Germania, Italia si Japonia, pe de o parte, si Uniunea Sovietica, de cealalta parte.

Lumea sta acum cu sufletul la gura. O uriasa armata cauta un singur om. Cele mai sofisticate mijloace militare sint puse in miscare, cu costuri inimaginabile, pentru a prinde o singura persoana. Tinta militara este limpede pentru sase miliarde de oameni care traiesc astazi pe pamint, dar pare absolut disproportionata in raport cu mijloacele antrenate.

Pe masura ce trece vremea, oamenii incep sa se indoiasca de capacitatea armatelor de a-l gasi pe omul cautat si, incetul cu incetul, vor ajunge sa se indoiasca si de justetea caii militare de a rezolva problema. Cu atit mai mult cu cit acelasi scenariu s-a mai intimplat, foarte aproape de noi. In martie 1999, o formidabila forta aeriana de lovire a atacat Serbia, timp de mai bine de saizeci de zile. Nu s-a intimplat nimic semnificativ, daca nu luam in calcul „pagubele colaterale“ – civili morti si disparuti, cladiri distruse, sosele perforate, centrale electrice puse la pamint. Rezultatul a fost ca Milosevici a ramas la putere inca un an si jumatate. Milosevici a putut fi inlaturat numai prin alegeri libere. Noul guvern si noul presedinte iugoslav au luat calea regulilor de drept, l-au arestat pe Milosevici si l-au trimis la Tribunalul de la Haga. De ce nu l-au judecat in Iugoslavia (sau, ma rog, in ceea ce a mai ramas din Iugoslavia) este greu de inteles. Dar decizia unui guvern legitim este respectata de majoritate. Milosevici este la Haga, este judecat, procesul va fi lung, dar nu va cere decit o lupta a intelectului, a legii, a cuvintului.

Ce se poate intimpla in Afganistan? Sa presupunem ca armatele bombardeaza inca doua-trei luni. In acest timp, spiritul public mondial devine din ce in ce mai neincrezator si mai suspicios. Vor aparea articole impotriva interventiei militare. Vor deveni vizibile fortele antiamericane in Pakistan si in lumea araba. Se va accentua lupta dintre palestinieni si israelieni, cu palestinienii incurajati de insuccesul american in Afganistan. S-ar putea sa apara atentate in Marea Britanie. Americanilor nu le va fi deloc usor sa treaca la interventia terestra, singura care poate duce la schimbarea guvernarii in Afganistan, pentru ca opinia publica americana este foarte sensibila la pierderile de vieti omenesti pe teritorii straine. Daca nu exista interventie terestra, nu este schimbare de regim decit prin alegeri libere. Cine sa le organizeze? Cine mai are autoritatea sa organizeze alegeri democratice in Afganistan? Rusii – in nici un caz. Americanii si britanicii, cu atit mai putin. Europenii n-au fost in stare sa potoleasca terorismul basc si cel irlandez. Ca sa nu mai vorbim de fosta Iugoslavie, Cecenia sau Transnistria. Europa nu este pregatita pentru exportul de stabilitate si democratie, intreaga structura vest-europeana este in asa fel organizata incit sa tina sub control vechile, adincile resentimente reciproce: Germania – Franta, Italia – Austria, Anglia – Germania. ONU este o organizatie uitata, prafuita, marginala.

Iar daca fortele armate reusesc sa-l prinda pe bin Laden, care vor fi urmarile… Bin Laden are toate sansele sa devina eroul martir al luptei pentru puritatea araba si islamica. Mii de tineri din Pakistan, Afganistan, Iran, Irak, Libia, Liban, Palestina si inca altele vor dori sa-si inchine viata lor eroului martir, capturat de fortele imperialiste. Terorismul va creste. Nimeni nu se va simti in siguranta. Economia mondiala va scadea, ceea ce va afecta in primul rind statele sarace, printre care statele arabe sau musulmane care nu au petrol. Bazinul Marii Mediterane ar putea deveni teatrul unor indelungate si istovitoare lupte etnice, ideologice, nationaliste, in care s-ar putea folosi orice fel de mijloace. Inclusiv cele nucleare. Caci armele nucleare exista, nu au disparut deloc. Le au Israelul, China, Pakistanul si India, s-ar putea sa le aiba Turcia si Iranul.

Totusi, o solutie trebuie sa existe. Lumea cu doua sisteme militare, politice, ideologice s-a prabusit. Lumea cu un singur jandarm mondial nu functioneaza. Daca nu vrem sa ne intoarcem in barbaria evului mediu, trebuie sa acceptam ca sintem egali in fata legii si sa ne asezam la masa convorbirilor privind destinul omenirii. Nimeni nu poate fi mai presus de altii. Salbaticia individualismului si a interesului personal trebuie domolita prin interventia majoritatii si a interesului colectiv. Altfel, vom repeta toate tragediile deloc uitate ale secolului al XX-lea.