Casele de pariuri din Craiova sunt din ce în ce mai pline. Minorii, deși nu au voie să intre în astfel de locuri și cu atât mai puțin să parieze, vin din ce în ce mai mulţi să joace. Nu de puține ori, în sălile de pariuri se formează cozi de peste 20 de persoane.
Pariurile sportive atrag din ce în ce mai mulţi jucători, iar aceştia vin, mai ales, din rândul tinerilor. Adolescenţii ajung uneori să-şi dea toate economiile şi banii de buzunar primiţi de la părinţi în schimbul biletelor de pariuri.
Minorii nu au voie să intre în sala de jocuri, iar, conform legislaţiei în domeniu, sancţiunea este amendă cuprinsă între 500 şi 1.000 de lei. Cât de respectată este această lege, depinde de fiecare casă de pariuri.
Prima condiţie pentru a paria este să ai habar măcar de un sport, iar pasiunea pentru fotbal cel mai adesea, dar şi cea pentru tenis, handbal şi alte sporturi îi aduce pe cei mai mulţi în faţa ghişeelor norocoase. Mai mult, biletele de pariuri au devenit aproape nelipsite din ghiozdanele şcolarilor. Mulţi dintre ei bagă aproape zilnic măcar un bilet în valoare de un leu la pariuri. Pauza mare este momentul în care băieţii se îndrumă unii pe alţii şi fac pronosticuri. E o nouă modă printre elevi şi, ca orice modă, face vâlvă şi atrage din ce în ce mai mulţi pretendenţi: „Nu ai să îmi dai şi mie un leu, că ţi-l dau mâine înapoi ca să bag şi eu acum că pierd meciul ăla şi are cotă bună“, îi spune un băiat colegului său, în timp ce iese din clasă în pauză.
„Ce au cu mine, că bag
şi eu doar de un leu!“
Într-o casă de pariuri din oraş este zarvă mare. Joacă Steaua cu Botoşani şi lumea s-a strâns, pentru că cei cărora le place să parieze nu aveau cum să piardă meciul. Sala de jocuri e plină, iar coada se întinde până la uşă. Au venit şi oameni mai bătrâni care, deşi spun că picioarele îi dor, nu se lasă pentru că au aşteptat destul la coadă şi nu vor să piardă rândul. Afară, pe lângă uşă, sunt băieţi care nu au mai mult de 14 ani. Se roagă de cei care aşteaptă să îşi pună biletul să le bage şi lor unul: „Îţi dau şi eu un leu să îmi bagi un bilet că pe mine nu mă lasă“, îi spune aproape în şoaptă Cristi, unui bărbat care nu îl bagă însă în seamă. Supărat şi nervos că nu poate şi el să parieze, Cristi spune: „Ce au cu mine, că bag şi eu doar de un leu că mi-e drag şi îmi place fotbalul şi de la un leu pot să câştig 35 de lei“. De fiecare dată când sunt meciuri mai importante, băiatul vine la pariuri şi, mai ales, atunci când se joacă meciurile din Champions League. „Am băgat de mai multe ori şi am şi câştigat câteodată“, spune Cristi, care este pasionat de fotbal.
Andrei a împlinit 18 ani acum o lună şi de atunci vine fără frică la pariuri, deşi venea aproape zilnic şi înainte să devină major: „Vin de mult timp la pariuri. Chiar şi atunci când eram minor am fost, pentru că cei de aici nu îşi dădeau seama că nu am voie“.
Dacă este simplu totuşi pentru minori să parieze, problemele apar cel mai adesea atunci când trebuie să ridice banii pentru că trebuie să prezinte CNP-ul. De această problemă se lovea şi Mihai înainte să devină major: „Atunci când trebuia să ridic banii nu puteam pentru că trebuia să scriu CNP-ul şi descopereau că sunt minor. Şi atunci apelam la fratele meu, care este major, şi scriam codul lui numeric“.
„Nu primim minori!“
Câţiva bătrâni spun că vin din când în când la pariuri pentru că le place să urmărească meciurile. La masa de pariuri, Ion Tudorică spune: „Nu mi se pare normal să fie atât de preocupaţi copiii ăştia de jocurile de noroc şi de pariuri, în special, mai ales că pariază pe banii părinţilor. Şi pe stradă, când vin de la şcoală, îi aud pe unii vorbind de pariuri. Şi în autobuz i-am auzit. E mare agitaţie cu pariurile astea printre ei“.
Chiar dacă în fiecare casă de pariuri există afişe pe care scrie „Nu primim minori!“, este evident că ele nu sunt luate în seamă nici de jucători şi uneori nici de angajaţi, din moment ce sălile de jocuri sunt pline de adolescenţi care completează de zor bilete şi stau cu ochii aţintiţi la tabela de meciuri.
În Craiova, există mai multe case de pariuri, iar jucătorii înrăiţi care petrec ore bune în sălile de pariuri ştiu după ce criterii să aleagă casa de pariuri care să le asigure succesul: „Unele au cotele mai mari şi îţi dau banii imediat după ce câştigi. În plus, sunt unele agenţii la care, dacă vrei să bagi 5.000 de lei pe un singur meci, poţi, la altele însă nu te lasă pentru că se consideră blat. Cert este însă că, indiferent de agenţie, jucătorii s-au înmulţit“, spune Marius, care joacă de ani buni la pariuri.
Pariurile, subiect de discuţie în pauzele elevilor, pe băncile facultăţilor şi la întâlnirile bătrânilor
Ionuţ C. are 22 de ani şi joacă la pariuri de ceva timp: „Joc de mult timp la pariuri, dar nu bag bilete cu sume mari. În general, pun câte doi lei pe bilet şi doar atunci când sunt meciuri mai importante bag mai mult. Am văzut un om care a băgat bilete şi de 5.000 de lei odată. Când eram în liceu, atât eu, cât şi alţi colegi de-ai mei stăteam cu bilete în ghiozdan şi în pauze le comentam. Dar mie, în general, nu îmi place să pariez pe sume mari. Nu cred că este ca un drog. Fac asta de plăcere şi pentru că, deşi bag sume mici, uneori câştig de trei ori suma“.
Despre faptul că minorii nu au voie să joace la pariuri şi despre măsurile pe care casele de pariuri le iau, a vorbit operatoarea unui astfel de loc: „Noi nu permitem accesul minorilor, deşi vin destul de mulţi, mai ales acum, că a început şcoala. Avem şi afiş pus pe uşă pe care scrie clar că accesul minorilor este interzis“.
În Craiova, sălile de pariuri sunt pline, mai ales când se joacă meciurile din Champions League. Chiar dacă unii pariază pe un leu şi alţii pe 50 de milioane, treaba merge bine pentru toţi din moment ce a doua zi oamenii umplu din nou sălile de jocuri. Biletele de pariuri sunt un subiect de discuţie care face furori în pauzele elevilor, pe băncile facultăţilor, dar şi la întâlnirile bătrânilor din parcuri.
