Oamenii adăpostiţi în căbănuţele din centrul Craiovei au venit tocmai de unde se atârnă harta în cui ca să vândă produse tradiţionale ardeleneşti. Asta e tot ce ştiu să facă şi e singurul mijloc prin care îşi câştigă traiul. S-au ataşat de Craiova şi de oamenii de aici, pentru că sunt vorbăreţi. Pe unii i-am găsit ieri supăraţi, pentru că sunt nevoiţi să plece.
Când ajungi în centrul oraşului, mirosul de cârnaţi, mici şi tobă te ia de nas. Pe lângă aceste bunătăţi, craiovenii pot să cumpere şi un păhărel de palincă sau de vin fiert. Aşezată în coşuleţe împodobite cu ştergare, marfa îţi ia ochii. Petre Berinde este unul dintre comercianţi. A venit tocmai din Satu Mare „ca să ofere mâncare zdravănă la olteni“. Abia dacă se vede dintre bucăţile mari de muşchi de porc, şunca afumată şi cârnaţii care stau agăţaţi de tarabă. Ca să mai „scăpe de frig“, maramureşeanul stă lângă grătarul pe care sfârâie de zor cârnaţii ardeleneşti. Merge cu produsele lui prin toată ţara, iar în Craiova este de aproape o lună, şi spune că „îi sunt dragi oltenii“ . În timp ce aşază ligheanul cu jumări, Petre spune că produsul-vedetă de pe taraba lui este toba. Deşi oamenii cumpără cel mai mult între orele 12.00 şi 15.00, ardeleanul deschide prăvălia de la 8 dimineaţa şi o mai închide seara, la 22.00. Craiovenii sunt atraşi de mâncarea ardelenească, dar Petre spune că se vând bine şi palinca şi vinul fiert: „Cumpără oltenii şi câte un păhărel de palincă, că-i timpul rece şi îi nevoie“.
„Ce frumos miroase!“
Altă căsuţă, alţi ardeleni inimoşi. Klara şi Ionuţ sunt mamă şi fiu şi au venit în Oltenia din oraşul Dej. Se ocupă de comerţul cu produsele tradiţionale ardeleneşti de şapte ani. Sunt în Craiova de pe 17 noiembrie şi vor pleca acasă de Crăciun, după care „ne-om întoarce înapoi la Craiova“. Şi la ei bătălia mare se dă pe tobă. „Oltenilor le place să mănânce tobă ardelenească. Se vând bine şi jumările“.
Ionuţ amestecă de zor într-o oală mare. Face gulaş, mâncare tradiţională ardelenească, iar craiovenilor care trec pe lângă el le plouă în gură. Ion are treabă în centru şi nu a putut să se abţină să nu cumpere şi el o porţie de gulaş. „Numai când trec pe lângă ele îmi lasă gura apă. Preţurile sunt accesibile, iar marfa îşi merită preţul. Dai un ban, dar ştii că mănânci ceva tradiţional şi bun“.
Alin Cocioabă este client fidel al comercianţilor din centrul oraşului şi spune că, de când au venit ei în Craiova, nu se mai duce să îşi cumpere mâncare de la restaurant, pentru că „gustul nu se compară cu nici o altă mâncare din oraş“. Bărbatul şi-a comandat cârnaţi afumaţi de casă, doi mici şi un pahar de vin fiert, pentru care a plătit 23 de lei.
Klara spune că îi plac oamenii din Craiova şi crede că şi ei sunt iubiţi de localnici: „Oamenilor de aici le place foarte mult cum vorbim noi“.
Cu mic, cu mare, craiovenii adulmecă mirosul care vine parcă din bucătăria bunicii. „Ce frumos miroase! Uite, mamaie, au şi tlandafiri“, spune un copil pe care bunica l-a scos la plimbare prin centru şi nu o lasă până nu îi cumpără un cârnat ardelenesc.
Tot la taraba Klarei şi a lui Ionuţ, pe cei mai în vârstă îi atrage cazanul în care fierbe vinul. „Hai, mă, vino-ncoa să ne luăm câte un pahar de vin fiert, că sunt întoiegit“, îi spune un bărbat prietenului său. Pentru că micii de pe grătar le fac cu ochiul, bărbaţii comandă şi câte trei mici: „Ia pune, doamnă, şi nişte mici, ca să fie treaba treabă!“.
„Trebuie să suportăm ca să avem cu ce trăi“
După o masă gustoasă urmează desertul. De asta se ocupă Zsolt, care vinde în centrul Craiovei turtă dulce, colac secuiesc, covrigi, dar şi ciocolată de casă. Căsuţa mică, de lemn, este îmbrăcată în dulciuri care mai de care mai gustoase. Ardeleanul are grijă să aibă marfa aşezată cât mai frumos, pentru că este conştient că oamenii sunt atraşi şi de aspect. Copiii sunt înnebuniţi după dulciurile aduse de el din Ardeal şi nu pleacă până nu îşi conving părinţii să le cumpere. Zsolt vine de la Sfântu Gheorghe în fiecare an, în Craiova, cu marfă. Spune că vânzarea nu este extraordinară, dar altceva nu ştie să facă: „Aici stăm în frig şi este greu, dar nu avem ce face. Trebuie să suportăm ca să avem cu ce trăi“. Ţine să precizeze că preparatele pe care le vinde sunt naturale şi nu sunt scumpe în comparaţie cu cele de pe piaţă.
Deşi unele produse sunt cam piperate pentru buzunarul craiovenilor, cei mai mulţi spun că merită să dea banii pe ele atunci când au poftă. „Sunt foarte bune produsele, dar, în comparaţie cu pensia pe care o am eu, sunt scumpe. Însă mi se pare foarte bine că au venit cu produse din Ardeal pentru că ei au reţete foarte bune“, este de părere Maria Popa.
Tarabe închise pentru că nu vindeau produse tradiţionale
Căsuţele unde oamenii vindeau cojoace, şoşoni, căciuli de blană şi alte produse de artizanat sunt acum închise. Într-una dintre ele am găsit trei persoane din Harghita, care nu şi-au mai deschis prăvălia pentru că primăria nu le-a mai prelungit contractul. Supăraţi că trebuie să plece, oamenii au încărcat toată marfa în maşina cu care se vor întoarce acasă. „Nu ştiu de ce nu ne-au mai prelungit contractul. Nu ni s-a dat un anumit motiv“, a spus o producătoare cu ochii în lacrimi.
Craiovenii sunt de părere că ardelenii şi maramureşenii ar trebui să mai rămână în centrul oraşului pentru că au produse de calitate. „Au produse bune oamenii. Eu am cumpărat o pătură şi este foarte bună şi călduroasă. Pentru că am fost mulţumit de calitatea păturii, am venit şi mi-am cumpărat şi o pernă. Ar trebui lăsaţi, deoarece au marfă de calitate“, a spus Constantin Chiriac. De aceeaşi părere este şi Anca: „Am cumpărat o căciulă şi este foarte bună. Au lucruri de calitate şi nu sunt foarte scumpe“. Primăria Craiovei spune că motivul pentru care contractul acestor comercianţi nu a mai fost prelungit este că nu vindeau produse tradiţionale.
