La Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti“ din Craiova, liceenii nu provin doar din rândul absolvenţilor de gimnaziu ai acestei unităţi de învăţământ, ci şi din mediul rural şi chiar din alte judeţe ale ţării. Nu este o şcoală a geniilor, ci una aşa cum trebuie să fie, în care performanţa se obţine prin muncă. Sunt dezvăluiri ale directorului Zamfirică Petrescu într-un interviu acordat cotidianului Gazeta de Sud, despre ce înseamnă să fii elev, dar şi manager la acest colegiu.
GdS: Sunteţi unul dintre cei mai longevivi directori de şcoală din municipiul Craiova. De cât timp vă aflaţi la conducerea Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti“?
Zamfirică Petrescu: Peste câteva zile împlinesc zece ani de când am fost numit director la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti“. Aş putea spune că sunt zece ani de muncă susţinută, pentru că nu e uşor, este o şcoală mare, o şcoală cu pretenţii, şi munca este pe măsură.
GdS: Înainte de a fi manager al acestui colegiu, aţi fost profesor în această unitate de învăţământ. Câţi ani aţi predat până să preluaţi funcţia de conducere şi ce experienţă aveaţi pentru a prelua frâiele unei asemenea şcoli?
Z.P.: Din anul 2000 sunt profesor titular al acestui colegiu. Şi înainte de a fi profesor aici am fost inspector şcolar de fizică la Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, pentru o perioadă de şase ani şi jumătate. Am predat şi la Liceul „Tudor Arghezi“ din Craiova, unitate unde am şi ocupat pentru prima dată funcţia de manager, în 1995.
GdS: Sunt mai bine de 13 ani de când aţi venit la acest colegiu pentru care, uneori, elevii folosesc şi apelativul de „Bastilia“. Ce i-a determinat să denumească astfel şcoala?
Z.P: I se spune „Bastilia“ pentru că nu sunt prea multe căi de acces şi ştiţi foarte bine că spre strada Matei Basarb este un zid care împrejmuieşte curtea şcolii, probabil că de aici i-a venit numele acesta. Şi nu numai. Aş spune că e vorba şi de stricteţea în ceea ce priveşte accesul elevilor şi al persoanelor străine şi, mai mult decât atât, de ieşirea din unitatea şcolară.
GdS: Este şi o rigoare internă?
Z.P.: Da, este şi o rigoare internă. Nu ţine numai de aspect. Şi, până la urmă, mi se pare normal să fie aşa, mi se pare normal să fie un control al accesului în unitatea de învăţământ şi a plecărilor din unitate, pentru că altfel ar fi totul la liber, fiecare ar intra şi ar pleca atunci când ar avea chef şi asta nu mi se pare normal pentru o unitate de învăţământ.
Anul trecut s-a obţinut vârful de performanţă
GdS: În ceea ce priveşte actul educaţional, ştim că cel puţin în ultimii 10-15 ani au fost foarte multe schimbări legislative în privinţa activităţii de predare, dar şi a evaluărilor. Cum aţi reuşit să menţineţi totuşi performanţa?
Z.P.: Eu zic că activitatea şi seriozitatea din şcoală au condus la rezultate bune de-a lungul anilor, indiferent de schimbările care au avut loc la nivelul legislaţiei şcolare. Toată lumea ştie că aici se vine ca să fii serios, să înveţi carte şi să-ţi vezi de treabă până la urmă. Nu cred că o schimbare într-un anumit sens al legislaţiei conduce la disfuncţii atunci când elevii, profesorii şi părinţii ştiu ce au de făcut.
GdS: Când spunem Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti“, spunem performanţă vizibilă nu numai la examenele naţionale, ci şi în premii obţinute la concursurile şi olimpiadele şcolare. Dacă ar fi să facem o evaluare a ultimilor cinci ani, acestea au crescut, au scăzut sau au avut o constanţă?
Z.P.: Aş putea spune că anul şcolar trecut a fost un an de vârf în ceea ce priveşte rezultatele la concursurile şcolare, pentru că am avut doi elevi care au obţinut medalii la o mulţime de concursuri internaţionale. Sunt şapte distincţii obţinute la olimpiade şi la concursuri internaţionale de marcă. Dar asta nu înseamnă că în ceilalţi ani au fost rezultate mai slabe. Mă refer în special la rezultatele de la olimpiadele şi concursurile şcolare judeţene şi naţionale, care au fost constant bune, ca număr de premii şi de menţiuni şi ca număr de calificaţi la naţionale.
GdS: Având în vedere aceste premii, care nu se obţin deloc uşor, vă întreb, domnule director, este Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti“ o şcoală a geniilor sau o şcoală a elevilor care muncesc foarte mult?
Z.P: Este o şcoală aşa cum trebuie să fie orice şcoală. Nu spun că este o şcoală a geniilor. Sunt şi copii dotaţi intelectual, sunt şi profesori care muncesc cu pasiune, cu drag. Dar avem copii absolut normali. Inclusiv cei care obţin aceste rezultate. Şi timpul a dovedit-o. Pe lângă faptul că se pregătesc pentru olimpiade, ei au şi preocupări extraşcolare, pe care le au toţi ceilalţi copii de vârsta lor. Adică se plimbă, se relaxează, ascultă muzică, fac un sport. Nu sunt setaţi numai pe olimpiade, numai pe performanţă şi în rest viaţa lor particulară să fie zero. Nu, au o activitate normală, numai că muncesc ceva în plus şi au lejeritate în a acumula cunoştinţele de la diverse discipline şi reuşesc să le coreleze.
Personalităţi ale şcolii
GdS: Spuneaţi mai devreme că pentru a obţine astfel de premii este nevoie de multă muncă suplimentară. Şi dacă ne referim la acest fapt, percepţia celor din exterior este că, de fapt, elevii de aici sunt tobă de meditaţii făcute în particular cu profesorii.
Z.P.: Nu cred că în situaţia asta se poate spune aşa ceva. De fapt, sunt convins că nu se poate spune aşa ceva despre activitatea elevilor noştri şi a profesorilor. Tot ceea ce se face este organizat la nivelul şcolii, fără să fie meditaţie particulară. Numai cine nu este interesat de activitatea liceului nu ştie că aici se munceşte şi după program. Elevii au ore dimineaţa, iar după-amiaza mai rămân cu profesorii să muncească. Se vine şi sâmbăta la şcoală, şi duminica, dar benevol. Şi atunci nu este vorba de meditaţii în particular pentru astfel de elevi, ci este vorba de pasiune şi dorinţa de a face ceva mai mult. Nimeni nu-i obligă să facă performanţă, nici pe elevi, nici pe profesori. Ei fac performanţă pentru că asta îşi doresc, pentru că simt că pot şi că trebuie să facă ceva pentru ei.
GdS: Unde ajung absolvenţii Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti“?
Z.P: Ajung acolo unde îşi doresc. Şi vreau să cred că toţi absolvenţii noştri se simt împliniţi. Unii pleacă în străinătate pentru că acolo doresc să studieze şi nimeni nu îi poate opri. Rămân acolo şi devin profesori universitari sau lucrează în cercetare, ori ca medici. Unii au studiat în străinătate şi au dorit să vină în ţară şi lucrează. Au locuri de muncă pe măsura pregătirii lor. Am putea spune că toţi sunt realizaţi, chiar şi cei care rămân în ţară.
GdS: Mulţi absolvenţi ai acestui colegiu, prin activitatea desfăşurată mai târziu, au devenit chiar personalităţi de seamă ale ţării. Ne puteţi da câteva exemple de oameni importanţi de azi care au studiat la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti“?
Z.P.: Sunt foarte mulţi. Sunt oameni care au lucrat în domeniul ştiinţific, oameni de cultură, artişti, medici, profesori şi aşa mai departe. Să nu uităm de Sabin Bălaşa, care a fost absolventul Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti“, să nu uităm de actorul Marcel Iureş, să nu uităm de regretatul profesor academician Radu Voinea, care venea cu tot dragul la şcoală. De câte ori avea trecere prin Craiova, venea la şcoală şi era la curent cu absolut tot ce se întâmpla. Sunt absolvenţi care au diverse funcţii, lucrează prin străinătate şi ştiu absolut tot ce se întâmplă în şcoală. Vin şi spun că ştiu ce rezultate sunt şi ne spun să continuăm performanţa. În această categorie intră şi chirurgul de renume mondial, domnul profesor Irinel Popescu. Nu aş vrea să continuu lista de teamă să nu omit pe cineva. Sunt oameni care au menţinut sau au ridicat nu numai imaginea şcolii, ci şi a ţării, prin ceea ce au făcut. Sunt cunoscuţi şi la nivel internaţional.
Liceenii provin şi de la şcoli din mediul rural
GdS: Oricât de bune ar fi rezultatele, şi în această şcoală examenele naţionale sunt privite cu emoţie atât de elevi, cât şi de profesori. Şi se fac pregătiri. Cum au fost rezultatele simulărilor pentru aceste examene?
Z.P.: Rezultatele au fost mulţumitoare. Nu spun nici bune, nici nesatisfăcătoare. Au fost, să zicem, aşa cum ne aşteptam, şi mă refer aici şi la modul în care elevii au privit aceste simulări. Unii nu le-au dat prea mare importanţă. Acum, pe măsură ce se apropie examenele, se vor concentra mai mult asupra evaluărilor. Mai este timp suficient să tragă tare şi să obţină rezultate bune.
GdS: Care este profilul elevului care se îndreaptă spre Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti“?
Z.P: Nu m-aş lega de profilul elevului care vine aici, ci m-aş referi la profilul elevului de la „Fraţii Buzeşti“. În primul rând, trebuie să facă faţă cerinţelor de la admitere pentru că media de admitere a fost foarte mare în ultimii ani. Anul trecut, în vară, s-au depăşit orice limite la care ne-am fi aşteptat noi. Şi profilul elevului este acela al unui om hotărât să facă ceva şi să fie disciplinat, nu neapărat ascultător, că înseamnă că la orice moment să zică „da“ când cineva mai mare îi spune ceva, şi să fie tot timpul de acord. Deci există şi situaţii în care elevii să-şi spună părerea şi părerea lor trebuie luată în seamă. În general, profilul elevului de la „Fraţii Buzeşti“ este cel al unui om responsabil.
GdS: Aţi avut elevi care după ce au fost admişi nu au reuşit să răspundă cerinţelor şi au renunţat?
Z.P.: Au mai fost cazuri rare când nu s-au adaptat sau se aşteptau la altceva. Au văzut că este mai dificil şi că nu se pot integra şi au plecat în altă parte. Dar cazurile sunt izolate. Din contră, avem solicitări mari să se vină de la alte unităţi de învăţământ. Deci, dacă ar fi să facem un raport între cei care vor să vină şi cei care vor să plece nici nu există termen de comparaţie.
Şcoala are nevoie de consolidare
GdS: Trecerea timpului a însemnat realizarea unei redutabile cărţi de vizită pentru această şcoală. Dar, din punct de vedere al construcţiei, timpul şi-a pus amprenta?
Z.P.: Piatra de temelie a acestei clădiri a fost pusă în 1924, construcţia s-a terminat în 1929, dar în 1928 deja au fost clase care au funcţionat în această construcţie. În ceea ce priveşte siguranţa, în clădire aş putea spune că şi latura de nord, dar şi cea de vest au fost consolidate cu bani de la Banca Mondială şi bani de la Banca Europeană de Investiţii şi nu sunt probleme legate de structură. Câteva probleme mai avem la corpul central, asta înseamnă corpul care se vede din stradă până la etajul al II-lea. Sper că vom rezolva şi problema asta în viitor.
Gds: Atunci când a fost construit liceul a fost prevăzut cu apartament pentru director. Mai este folosit acest loc în scopul cazării?
Z.P.: De câţiva ani, locul respectiv a fost transformat în muzeu al şcolii. Intenţionez şi am vorbit deja cu câţiva colegi şi profesori care au fost la această şcoală să încercăm să facem un muzeu virtual. Trebuie să scanăm toate exponatele, pentru că în timp se degradează, şi să le punem pe site-ul şcolii, să poată fi văzute de oricine doreşte să acceseze pagina de internet.
Reuşite şi nereuşite ale managerului
GdS: Punând în balanţă activitatea didactică şi cea de manager, care v-a adus mai multe bucurii?
Z.P.: Acum aş putea spune că ambele, pentru că nu m-am mulţumit să fiu numai managerul unităţii şcolare şi să neglijez cu totul disciplina pentru care m-am pregătit în facultate, fizica, mai ales că mi-am dorit foarte mult să fiu cadru didactic. Niciodată nu m-am gândit că voi fi director de şcoală şi director la o asemenea unitate de învăţământ. Asta o recunosc. Sunt oameni care au avut încredere că pot să fac ceva şi am ceva de spus pentru colegiu. Eu zic că anii ăştia care au trecut au dovedit că au avut dreptate şi că eu m-am implicat în viaţa şcolii. Am avut rezultate şi ca profesor, dar şi ca manager.
GdS: Aţi avut nereuşite?
Z.P.: Sunt multe. Este absurd să spun acum că am realizat tot ce mi-am propus. Aş vrea să vă spun că mi-am propus de acum câţiva ani să reabilitez părculeţul din curtea interioară a şcolii, şi le-am spus asta şi colegilor mei, şi elevilor la consilii. Este o nerealizare. Dar nu este cauzată de lipsa mea de preocupare, ci de condiţiile care au fost până acum. Se ştie că zidul dinspre studioul Radio Craiova a fost într-o stare jalnică şi nu puteam să realizez părculeţul până nu făceam zidul. Sper ca în următorii ani, dacă o să mai fiu managerul acestei unităţi de învăţământ, să realizez şi acest lucru, cu atât mai mult cu cât s-au implicat şi absolvenţi de-ai noştri, studenţi la arhitectură, care au făcut şi un proiect.
GdS: Ca manager petreceţi mai multe ore la şcoală decât profesorii. Mai aveţi timp liber? Cum îl folosiţi?
Z.P.: Petrec foarte multe ore la şcoală. Am o vorbă: nenumărate. Dar mai am şi viaţă personală, printre picături, în timpul săptămânii. Încerc să folosesc cât mai mult weekendul. În timpul liber am avut foarte multe lucruri de făcut. Sunt lucruri obişnuite: o plimbare, o ieşire în afară, şi multe altele…
