3.1 C
Craiova
luni, 25 noiembrie, 2024
Știri de ultima orăLocalHei, tramvai, cu etaj şi tras de cai!

Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai!

„Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai,/Hei, joben, ce umblai la «Mon jardin»,/Hei, bunic, cu monoclu erai şic,/ Hei, can-can, cu picioarele-n tavan./Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,/Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat./Da, da…“ aşa sună versurile scrise de Nicolae Covaci, care au făcut istorie şi care se mai află şi astăzi pe buzele iubitorilor de muzică. Ele ne-au însoţit în călătoria noastră în timp, pe vremea în care tramvaiul încerca să-şi facă intrarea în Craiova de odinioară.

Povestea tramvaiului în Cetatea Banilor începe timid a se scrie în 1889, când Consiliul Comunal din localul primăriei, în şedinţa din 11 noiembrie 1889, decide să se înfiinţeze „căi ferate americane (tramways), fie cu cai, fie cu electricitate, fie cu aburi“, după cum ne relevă un document aflat la Arhivele Naţionale în dosarul 20/1889, Serviciul Judeţean Dolj, Primăria Craiova – Serviciul Tehnic. Oficiul tehnic al oraşului Craiova oferea „toate desluşirile cerute amatorilor şi caetul de sarcini relativ la îndreptinderea de faţă“.
Tramvaiul încerca timid să-şi facă loc în urbea noastră printre trăsuri. Dar să răsfoim caietul de sarcini şi să aflăm condiţiile care era obligatoriu să fie îndeplinite de cei ce cutezau a se însărcina cu crearea „căilor ferate americane în tot ţinutul interior şi exterior al oraşului Craiova“: „Întreprinzătorul va înfiinţa şi va întreţine cu a sa cheltuială căi ferate americane pe stradele şi pe pieţele publice. Ele vor fi construite cu două sau mai multe rânduri de şine după frecvenţa ce se aşteaptă şi după cum o permite localitatea, având locuri de întâlnire (încrucişări) şi staţii de oprire“.
De asemenea, „şinele pot avea orice profil, care ar permite trăsurilor şi carelor particulare o trecere uşoară fără piedici atât în lungul lor, cât şi în curmezişul căii. Distanţa dintre şine poate să fie mai îngustă sau egală cu aceea normală a căilor ferate deservite prin locomotive mari… Întrebuinţându-se foc, locomotivele vor fi anume construite pentru a nu umbla cu o iuţeală mai mare decât cu 15 kilometri pe oră şi vor fi de o sistemă a înghiţi fumul fără a supăra şi mai mult simţibil pe trecător“, se menţiona în caietul de sarcini întocmict de mână, cu ştersăturile şi adăugirile de rigoare.
Autorităţile îşi manifestau în scris şi grija pentru populaţie, astfel că „întreprinzătorul“ trebuia să ţină seama de anumite reguli bine stabilite: „Circulaţia în strade şi pe pieţele Craiovei pe unde s’ar înfiinţa căile ferate americane nu va putea să fie întreruptă şi se va împedeca cât se poate de puţin… Semnale distincte în atenţiunea trecătorilor vor fi date tot timpul umbletului pentru a se evita pericolul şi la caz, de s’ar întrebuinţa locomotive trecerea acestora va fi semnalată prin nişte cantonieri, care ar avea să depărteze publicul din calea trenului“.
Pentru posibilii întreprinzători se ofereau şi avantaje: „Vagoanele, omnibusurile şi orice altă trăsură ale întreprinzătorilor vor fi scutite de orice taxă comunală în cei dintâi cinci ani de la punerea în circulaţie a drumului, iar după acest termen omnibusurile, vagoanele etc. de pasageri vor plăti aceleaşi taxe ca şi trăsurile publice“.
Proiectul nu s-a realizat. Nici un întreprinzător nu şi-a asumat aducerea tramvaiului la acea vreme în Craiova.

Povestea merge mai departe

După omnibuze hipomobile şi tramcare, primele mijloace de transport în comun, cu adevărat moderne, de pe teritoriul actual al României, au fost tramvaiele (întâi cu cai, apoi electrice). În iulie 1869, la Timişoara circulau primele tramvaie cu cai. Exemplul Timişoarei este luat şi de alte oraşe, nu şi de Craiova.
Peste ani, după Primul Război Mondial, reţelele de tramvaie din România Mare se extind, iar unde era cazul, se modernizează. Însă, intrarea României în cel De-al Doilea Război Mondial va avea ca efect încetinirea planurilor de dezvoltare şi extinderea reţelelor de transport în comun. Armata română capturează la Odessa tramvaie şi troleibuze, pe care le aduce în România şi acestea sunt introduse la Constanţa (în noiembrie 1943 este montată o linie de tramvai electric), la Craiova (în 1942 începea instalarea aici a şapte tramvaie electrice, şapte troleibuze. Operaţiunea nu a fost finalizată) şi la Braşov.
Însă, conform site-ului railnet.ro, în octombrie 1944, toate aceste tramvaie şi troleibuze sunt capturate de armata sovietică şi readuse la Odessa.
Bombardamentele aviaţiei sovietice, americane şi britanice asupra României, dar şi acţiunea trupelor germane în retragere provoacă importante distrugeri reţelelor de transport în comun din oraşe.
Anii de după război au coincis cu refacerea infrastructurii şi reapariţia tramvaiului ca mijloc de transport în comun în oraşele României.

Câteva informaţii şi despre autobuz

În luna ianuarie 1927, au apărut în Craiova primele autobuze pentru transportul public. Aveau capacitatea de 14 locuri şi aparţineau societăţii în nume colectiv Taxi&Co pentru tracţiune automobilă, de unde a apărut substantivul comun „Taxicou“. Denumirea a persistat până prin anii ’60, când, la întrebarea „Cum ai ajuns în centru?“, răspunsul era uneori „Cu taxicoul“. Biletul unei călătorii costa cinci lei de la periferie în centru şi zece lei de la gară în centru.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS