Interviu cu general de brigada Marian Tutilescu, loctiitor al sefului Inspectoratului General al Politiei Romane
– Va rugam sa enumerati, pentru cititorii Gazetei de Sud, principalele atributiuni pe care le aveti in calitatea dumneavoastra de loctiitor al sefului IGP.
– La nivel national, coordonez activitatea de siguranta publica, respectiv a Directiilor de Ordine Publica, Politie Rutiera, Transporturi, precum si a Serviciului de Interventii si Actiuni Speciale.
– Ce ati facut, concret, pentru siguranta cetateanului si pentru sporirea increderii oamenilor in politie? Va intrebam aceasta deoarece un reputat profesor olandez, Ole Winther Sorensen, initiatorul proiectului cu tema: „Dezvoltarea democratiei in Romania“, declara: „Din nefericire, am constatat ca oamenilor din Romania le este inca frica de politie. Doresc sa schimb aceasta mentalitate incit romanii sa afle ca politia este in slujba lor si ca le este cel mai bun prieten…“. Cum comentati aceasta afirmatie?
– Una din principalele mele preocupari o reprezinta tocmai aceasta schimbare de mentalitate, care insa trebuie sa se manifeste in dublu sens: din partea cetateanului – care sa perceapa politia ca pe un serviciu public aflat in slujba sa, dar mai ales din partea politistului, care sa constientizeze pe deplin aceasta menire si sa se comporte ca atare. Acest lucru nu este usor nici de o parte, nici de cealalta pentru ca, finalmente, este vorba de a implementa adevarate strategii pe termen mediu si lung cu masuri organizatorice si educationale care sa determine unele schimbari de atitudine vizavi de abordarea relatiei politist-cetatean. Spre exemplu, inca din primele zile ale mandatului meu le-am solicitat lucratorilor politiei rutiere sa renunte la tactica vinarii greselilor participantilor la trafic, a statului la pinda, pentru ca rolul acestora este, in primul rind, preventiv si apoi sanctionator. In acelasi timp, am stabilit masuri pentru degrevarea sectoristilor de o serie de lucrari de birou care sa le permita sa fie mai prezenti in sectoare, in mijlocul si in folosul comunitatii. Experimentam in doua municipii resedinta de judet din Romania o conceptie a politiei comunitare implementata cu sprijinul politiei elvetiene pentru a elabora un concept propriu, adaptat specificului national. Pina la inceputul anului viitor vom finaliza si implementa proiectul de reforma al politiei de transporturi, care va conferi acestor structuri un plus de suplete si de eficienta. Iata doar citeva dintre ideile novatoare pe care le abordam la nivelul conducerii Inspectoratului General al Politiei si care speram sa imbunatateasca substantial calitatea prestatiei politienesti si implicit schimbarea progresiva a perceptiei cetateanului fata de menirea si rolul politiei intr-un stat de drept.
– Avem toata stima pentru profesionistii Politiei Romane. Pe ei cine-i apara? Beneficiaza ei (si familiile lor) de cele mai elementare masuri de protectie personala? In ce faza se afla Statutul politistului roman? Dar Legea de folosire a armamentului din dotare?
– Din pacate, politistul roman nu se simte protejat in suficienta masura si, cind spun asta, ma refer atit la protectia sociala, cit si la cea judiciara. Cel mai recent exemplu, cel de la Focsani, demonstreaza clar faptul ca, pe fondul coagularii retelelor infractionale, a crescut gradul de agresivitate al acestora, astfel ca ele nu se dau in laturi de la actiuni de intimidare a autoritatilor, in speta a politistilor. Din pacate, acesta nu este singurul caz, putind exemplifica si situatiile incendierilor apartamentului si autoturismelor apartinind celor trei politisti din Inspectoratul de Politie Gorj, in care, in urma cercetarilor efectuate, a fost arestata o intreaga retea de infractori care au pus la cale aceste actiuni de intimidare. Statutul politistului este in continuare asimilat cu cel al tuturor cadrelor militare; proiectul de statut se afla la Comisia de Aparare si Ordine Publica din Senat. Legea 17/1996, care reglementeaza uzul de arma, contine dispozitii ambigue, susceptibile de interpretari care-i determina pe politisti sa nu foloseasca armamentul atunci cind sint atacati, de teama consecintelor de natura penala la care se expun. Speram insa ca, pina la finele acestui an, Statutul politistului sa fie adoptat si sa se opereze de catre forurile legislative si celelalte modificari ale legislatiei propuse de Ministerul de Interne.
– Care sint mentorii dumneavoastra? Ce modele ati avut in formarea profesionala?
– Pe diversele trepte ale evolutiei mele profesionale, am avut citeva modele profesionale si atitudinale, a caror identitate prefer sa n-o dezvalui. Am apreciat la unii dintre acestia spiritul de obiectivitate, intransigenta, consecventa si principialitatea, trasaturi care sint in opinia mea indispensabile unui manager. Am dezavuat intotdeauna demagogia, fanfaronada si infatuarea pe care, din pacate, le mai afiseaza unii politisti, chiar cu functii de comanda. Am afirmat si cu alte prilejuri ca o reforma institutionala trebuie sa fie dublata de o reforma morala a sistemului.
– In ce relatii sinteti cu presa?
– Aparent, in relatii bune sau, daca vreti, normale. Sint solicitat deseori de colegii dumneavoastra de breasla sa le ofer sprijinul pentru a se documenta intr-un domeniu sau altul al activitatii politiei. Am facut-o de fiecare data. Din pacate, constat cu amaraciune ca unii reprezentanti ai presei, in goana dupa senzational, publica materiale tendentioase atit la adresa mea, cit si a altor cadre din structurile Ministerului de Interne. Este regretabil faptul ca editorii unor publicatii prestigioase accepta publicarea unor materiale nedocumentate sau a unor afirmatii pe care nu le pot proba.
– Ce le transmiteti fostilor dumneavoastra colegi, adica politistilor din Oltenia?
– Politistilor din Oltenia le urez multe impliniri personale si profesionale si, bineinteles, succes in activitatile cotidiene. Pentru ca ne apropiem cu pasi repezi de cumpana dintre ani, sper, impreuna cu ei, intr-un an mai generos pentru politisti.
