Nu numai Parisul are buchinistii lui, insirati pe malul Senei, cu tarabele pline de carti ingalbenite, mai mult sau mai putin valoroase. Si in Banie cartea veche a inceput sa fie cautata, pentru simplul motiv ca hirtia frumoasa si copertele „ferchezuite“ ale noilor editii costa mult prea mult. In „buricul“ orasului si in cartierele urbei, „buchinistii“ craioveni isi fac din ce in ce mai des simtita prezenta. Iar „devoratorii“ de literatura, chiar daca sint din ce in ce mai putini, le sint clienti fideli, purtind mereu „tratative“ pentru cartile rare.
Daca iti doresti foarte mult o carte, dar pretul din librarii este dezarmant de mare, nu trebuie sa disperi. Pentru oamenii cu „buzunar subtire“ exista „buchinistii“. In spatele tarabelor ticsite de carti si brosuri vechi, mai tot timpul gasesti o persoana suficient de amabila incit, daca nu-ti da cartea de care ai nevoie, iti promite sigur ca in cel mai scurt timp iti va face rost de ce doresti. „Buchinistii“ nu refuza pe nimeni niciodata, pentru ca, de cele mai mlte ori, este „bisnisul“ lor si cistiga prea putin pentru a refuza clientii. In plus, majoritatea fac parte tot din categoria celor care apreciaza nu numai ca pe o piesa de decor, pe rafturile bibliotecii, care da bine „la musafiri“.
Carti la jumatate din pretul afisat in librarii
„Imi cere clientul «Idiotul», de Dostoievski, ma dau peste cap si fac rost de ea. Asa se invata omul cu tine. Daca te stie de firma serioasa, se intoarce. Cartile se string greu. Batem din usa in usa si intrebam daca nu au carti vechi de care nu mai au folosinta. Multi ne trintesc usile in nas si ne trateaza ca pe romii care vin dupa sarbatori si cer cozonac uscat. Platim pentru carti. Nu mult, dar platim. Cei mai buni «furnizori» sint batrinii. Unii vin singuri la noi. Nu mai au din ce sa traiasca si isi vind bibliotecile“, a spus Ilie Tudorache, unul dintre vinzatorii de carte „second hand“.
Reusita in breasla nu se obtine decit daca esti suficient de abil, incit sa cumperi cartile la un pret cit mai mic si sa le vinzi cu cit mai mult. „Trebuie sa pastrezi insa limita bunului-simt. Nu poti sa ceri pe o carte veche cu doar citeva zeci de mii de lei mai putin decit pretul editiei ei noi, care se gaseste in librarii. De obicei, tinem cont si de asta. Mergem prin magazine, vedem pretul cartilor si tinem cont de el atunci cind stabilim propriile preturi“, a spus Elena Tudorache, o alta „buchinista“.
Cartile sint achizitionate la preturi cu patru zerouri si se vind apoi, in functie de starea cartii, autor, titlu si negocierile cu cumparatorul, la citeva sute de mii de lei. Beneficiarii de publicatii „second hand“ nu au nimic de comentat insa, avind in vedere ca salariul lor nu le permite cumpararea nici macar a unei carti noi pe luna.
