Raportul despre Romania: de bine la nivelul vointa politica, dar realitatea economica ne omoara…

La Bruxelles (concomitent si la Strasbourg, cu ocazia reuniunii in plen a Parlamentului European) au fost date publicitatii ieri analizele Comisiei Europene privind progresele indeplinite in acest an de tarile candidate la aderarea la UE: un Raport general de sinteza si rapoarte detaliate pentru fiecare dintre tarile candidate. In cele ce urmeaza, am incercat o sinteza a observatiilor cele mai importante privind Romania.

In ambele documente (Raportul general si Raportul de tara) se arata ca Romania indeplineste Criteriile politice Copenhaga, context in care se remarca actuala crestere a eficientei legislativului, observatie importanta caci „inainte de alegeri, legislativul fusese efectiv paralizat de slabiciunea coalitiei de guvernare“.

In consecinta, „eficienta puterii legislative s-a ameliorat considerabil, la fel ca si functionarea generala a guvernarii“, dar „un subiect de ingrijorare care a ramas valabil este lipsa de progrese in aplicarea unei reforme strategice a administratiei publice“.

In ceea ce priveste performantele executivului, este descrisa „reforma extensiva“ care a fost facuta si care a dus la o crestere a numarului ministrilor si al ministerelor, „toate agentiile guvernamentale fiind subordonate ministerelor (considerate inainte entitati independente), fapt care a imbunatatit coeziunea administratiei“. In ceea ce priveste pregatirile privind procesul de aderare, Raportul arata ca masurile specifice luate de guvern (existenta unor ministere specializate in integrarea europeana si grupul de lucru interministerial) „au imbunatatit in mod semnificativ calitatea pregatirilor pentru aderare“. Dar, se mai noteaza, reforma sistemului administrativ a fost insotita de anuntarea unei reduceri cu 30% a numarului de functionari, „masura care a micsorat si asa scazutele niveluri ale capacitatii administrative si a lasat fara personal multe ministere“. Chiar daca au fost respectate procedurile, „mare parte din personalul angajat de noile ministere este compus din fosti angajati din alte ministere, fapt care face dificila estimarea totala a numarului de functionari din administratie“. Per total, cu toate ca se remarca o „crestere a capacitatii administrative“, se subliniaza si ca „performanta administratiilor locale variaza mult de la un loc la altul. In termeni generali, nivelul local nu si-a dezvoltat suficient capacitatea financiara si administrativa de a face fata descentralizarii competentelor, fapt ce a contribuit, in multe comunitati locale, la existenta unei administratii supradimensionate si a unui prost management al fondurilor“. Este adresat un semnal important si in privinta „capacitatii limitate“ a administratiei publice de a pune in practica acquis-ul comunitar, „fapt care constituie un obstacol important in pregatirile de aderare ale Romaniei.

O observatie importanta vizeaza „lipsa vreunei dezvoltari semnificative“ privind demilitarizarea politiei, dar lucrurile stau mai bine in privinta sistemului justitiei, unde se arata ca exista „progrese privind imbunatatirea vitezei procedurilor de judecata si a aplicarii hotaririlor“. Unde exista probleme, arata Raportul, este domeniul masurilor anticoruptie deoarece, „in ciuda faptului ca guvernul a recunoscut seriozitatea problemei, nu s-a vazut o scadere vizibila a nivelului de coruptie, iar masurile pentru stapinirea acestui fenomen au fost limitate…neexistind progrese substantiale de la precedentul Raport, cu exceptia importanta a unei legi privind licitatiile publice“.

„Romania a facut progrese substantiale in imbunatatirea drepturilor civile si politice ale cetatenilor, reforma sistemului pentru ingrijirea copilului si depenalizarea homosexualitatii aducind Romania in acord cu standardele europene“, se arata in Raport, subliniindu-se aparitia unei noi legislatii privind restituirea proprietatii, a uneia privind drepturile solicitantilor de azil, precum si existenta unei „initiative importante“ in lupta impotriva traficului de persoane. Dar, din nou, „cu toate aceste progrese, implementarea reformelor a fost dezamagitoare in multe dintre aceste domenii“, fiind vorba despre o „provocare careia guvernul trebuie sa-i faca fata.“ Asa cum era de asteptat, Comisia Europeana saluta moratoriul impus de Romania, pe timp de un an, privind adoptiile internationale, dar noteaza – in acelasi domeniu al drepturilor omului – existenta unor cazuri in care organizatiilor specializate in protectia drepturilor omului li se raporteaza „cazuri de tratamente inumane si degradante facute de politie, fiind clar ca folosirea violentei fizice pentru obtinerea de marturii nu este un fapt exceptional si ca masurile pentru prevenirea unor asemenea incidente sint inadecvate“. In fine, se mentioneaza existenta unor prevederi legale care pot impiedica practicarea libera si fara constringeri a meseriei de ziarist, in contextul in care aprecierea generala este ca presa este pe deplin libera. Dar, chiar daca a fost aprobata o noua legislatie care extinde folosirea limbilor minoritare si a fost adoptata o strategie nationala privind ameliorarea situatiei tiganilor, Raportul afirma ca, in ceea ce priveste minoritatea roma, „discriminarea ramine un fapt larg raspindit“, chiar daca aceasta se manifesta prin incidente izolate si nu este institutionalizata.

Observatii esentiale sint si in ceea ce priveste domeniul economic: „Romania a indeplinit progrese privind crearea unei economii de piata viabile si, chiar daca este adevarat ca, pe termen mediu, nu ar fi in stare sa reziste la presiunile concurentiale si la fortele de piata din UE, nu este mai putin adevarat ca a luat masurile care ar trebui sa-i permita sa-si dezvolte capacitatile viitoare, cu conditia sa ramana angajata pe calea reformelor economice intreprinse“. Intr-un comunicat de presa anexat Raportului se afirma, si mai clar, ca „Romania nu indeplineste nici unul dintre cele doua criterii economice, dar, pentru prima oara, a facut progrese decisive catre acest obiectiv“.

Evolutiile economice notate tin de „progresul in stabilizarea macroeconomica, fiind reluata cresterea economica si sporind exporturile; au fost relansate reforme structurale, cele mai notabile fiind in domeniul privatizarii si ajustarii preturilor la energie“. Dar, atentie, Raportul noteaza ca „subzista grave dezechilibre economice legate de o inflatie puternica si de o crestere a deficitului curent“, in contextul existentei unui „climat social dificil“. „Dezvoltarea sectorului privat este compromisa de fragilitatea climatului macroeconomic, de incertitudinea cadrului juridic si de slabiciunea capacitatilor administrative. In ceea ce priveste industria, trebuie restructurate domenii intregi. Amploarea reformelor pe care trebuie sa le mai realizeze Romania este inca enorma“.

Concluzia, exprimata in Raportul de sinteza, este ca „in ceea ce priveste satisfacerea prioritatilor pe termen scurt ale parteneriatului pentru aderare, Romania a facut ce trebuia in domeniul transporturilor. In schimb, daca a facut progrese in domeniul fiscalitatii, al justitiei si al afacerilor interne, nu a indeplinit pe deplin nici una dintre prioritatile din acest domeniu. A facut progrese modeste pentru a indeplini prioritatile in domeniul pietei interne, agriculturii, mediului, muncii si problemelor sociale, precum si al intaririi capacitatilor administrative si judiciare. Romania a inceput sa se preocupe de unele dintre prioritatile pe termen mediu ale parteneriatului pentru aderare. Dar nu a facut nici un progres substantial in ceea ce priveste agricultura, mediul si domeniul muncii“.