Viata e frumoasa pentru ca are si debransari, si revelioane in Bahamas

Fiindca mai avem pina la facturile de iarna, care cu siguranta vor produce infarcte, ne luam viata la vederea facturilor la lumina. Am vazut case de pensionari, unde, dupa ora 19.00, locatarii se plimba cu lanterna. Sint un fel de licurici, iar din strada ai crede ca hotii ii sparg locuinta omului. Partea caraghioasa a lucrurilor este ca si lumina lanternei, ca dupa o conspiratie SF, se regaseste tot pe factura ELECTRICII. La chestii din astea e usor sa-ti pierzi mintile. De aceea, e bine sa n-ai la indemina cutit sau satir, sa-ti ascunzi sireturile si sa-ti sigilezi geamurile, ca sa nu dai curs primului imbold si sa-ti curmi viata. Brasoveanul Zoltan n-a facut nimic din toate astea. Si-a infipt un cutit in burta ca japonezii, fiindca i-au lipsit 50 de mii de lei sa-si rotunjeasca plata luminii. Daca nu mai avea bani pentru kilowati, nu mai avea nici pentru mincare, caci de altele nu mai putea fi vorba. Daca scapa teafar de avintul Electricii, fara indoiala ca se injunghia cind ii sosea intretinerea. Un pensionar intelege sa se stinga de foame, dar nu poate disparea din lumea asta lasindu-si facturile neonorate. I-au intrat in singe obligatiile catre stat. Exact cum nu i se intimpla statului, cind e vorba de obligatia lui fata de cetatean. Bunaoara, sa-si recolteze civilizat impozitele, ca sa nu-i mori la coada, la Circa Financiara. In logica lucrurilor, in vreme ce brasoveanul isi facea harachiri, functionarii guvernului se aratau preocupati de marirea diurnelor aferente deplasarilor in strainatate. Conform principiului vaselor comunicante, fiecarui dezastru de tipul cresterii preturilor in prag de iarna ii corespunde un viu interes din partea parlamentarilor sau a functionarilor numiti mai sus de a se pricopsi cu ceva in Ajun de Craciun. Nimic nu se cistiga la unii, nimic nu se pierde la ceilalti. Concomitent cu aventura subventiilor la caldura pentru pirliti se inregistreaza batalia crincena pentru ocuparea unui loc la revelioanele de lux. Lumea subventionatilor se intilneste din ce in ce mai rar cu politicienii adinciti profund in actiunea „Vinul si porcul“ – viitorii sacrificati guita de neliniste si damigenele dau in spume, simtind ca Anul Nou bate la usa. Fie ca usa e la Poiana Brasov, Atena sau Belize. Si in toata aceasta goana, pe de-o parte de a te debransa, pe de alta de a-ti asigura tihna la gura sobei la sfirsit de an, in Bahamas, lui Vasile din Moinesti i-a murit mama. I-a murit mama si l-a prins nenorocirea fara o letcaie si fara cele trebuincioase ingropaciunii. Disperat, Vasile din Moinesti sparge un magazin de pompe funebre si isi procura obiectele necesare inmormintarii. Asaza lucrurile crestineste, dupa care asteapta politia, impacat cu soarta. Hotul este judecat in libertate, intrucit nu constituie un pericol social. Vasile fura numai cind ii moare cineva, dar acum, ca a ramas singur, proprietarul pompelor funebre din Moinesti poate dormi linistit. Asta e partea urita a vietii. Partea tonica e ca, de n-ar fi toate astea, debransari, sarbatori, facturi, inmormintari, subventii, diurne si sinucideri, la noi ar fi o plictiseala perpetua, ca in plenul in care s-a dezbatut Legea plantelor medicinale. Adica ar fi trist si Vasile, ar fi necajiti si parlamentarii.