http://www.youtube.com/watch?v=lfO6ut9WFbM
Că meseria este brăţară de aur o demonstrează un bărbat din satul Hinova, judeţul Mehedinţi, care reuşeşte, din bardă, să realizeze adevărate opere de artă. Mehedinţeanul, după ce a muncit ani de zile prin străinătate, s-a hotărât să se întoarcă în casa părintească şi să încerce să îşi câştige existenţa cu o meserie furată de la bunicii şi părinţii lui.
Atunci când vezi o lingură sau un polonic pe un stand artizanal poate nu dai importanţă modului de execuţie, dar dacă ai ocazia să priveşti realizarea în sine, nu ai cum să nu îţi schimbi părerea.
„Nu trebuie decât să îmi aleg un lemn care îmi place mie din grămadă şi să mă apuc de treabă“, spune Curcan Constantin, cunoscut de localnici cu nemele de nea Titel.
Să nu cumva să aveţi părerea că în atelierul lui nea Titel se găsesc scule moderne, utilaje, doar două buturugi: una pe care stă meseriaşul şi cealaltă pe care creează.
„Am o bardă şi o teslă şi mă mai folosesc de cuţit. Am două buturugi, pe una stau şi pe cealaltă lucrez. Nu am altceva. După ce îmi pregătesc lemnul, îi dau o formă şi trec la sculptură. După circa 30 de minute lemnul începe să capete forma pe care o vreau. Este foarte multă muncă oricum“, povesteşte nea Titel.
Nepoţii nu vor să-i urmeze exemplul
Tinerii din ziua de astăzi fug ca dracul de tămâie când vine vorba să înveţe meseria bunicilor şi se ruşinează, însă vecinii se adună şi priveşte la barda lui nea Titel ca la o piesă de teatru.
„Eu îl apreciez foarte mult pe vecinul Titel pentru că face o meserie foarte grea. Ca să faci o lingură din asta trebuie să ciopleşti mult, să depui ofert, e greu. Stau ca la spectacol să îl vedem pe nea Titel cum face, este singurul care a mai rămas să facă meseria asta. Foarte frumoase lucruri ies din mâna lui“, a spus un vecin.
„Nea Titel face de toate din lemn, linguri, polonice, castroane, rame şi toate sunt foarte frumoase, este singurul care poate să facă aşa ceva, nu am mai văzut la nimeni aşa de frumoase, sculptate şi lăcuite, are o mulţime de modele“, a povestit o vecină.
După ce oamenii au privit ce poate ieşi din bardă, nea Titel ne explică cum usucă lingurile, castronele, polonicele şi vorbeşte cu amărăciune despre faptul că 20-25 de lei cât îi plăteşte un eventual cumpărător în România abia dacă îi ajung să îşi asigure pâinea de zi cu zi în aşteptarea pensiei.
„Este o meserie frumoasă, dar nu se merită pentru că nu este bine plătită. Nu vrea nimeni să înveţe, sunt singurul din zonă care lucrează. Nepoţii mei nu vor să înveţe, spun că nu le place, preferă să plece în străinătate. M-am oferit să îi învăţ meseria asta, dar nu vor. Adevărul este că nu prea este plătită, abia dacă îţi dă cineva 20-25 de lei pe un obiect”, mai spune Constantin Curcan.
Operele mehedinţeanului vor ajunge şi în Germania
Nea Titel are şi unele secrete şi reguli pe care trebuie să le respecte, altfel obiectul nu iese aşa cum se aşteaptă la final.
„După ce am terminat, obiectele trebuie puse la uscat. Dacă nu se usucă bine, nu pot să sculptez şi nu se lipeşte lacul,” spune meşterul.
Meseriaşul din Hinova spune că poate face din bardă rame de tablouri, de oglinzi sau chiar şi o uşă de apartament din lemn brut şi tot i-ar mai rămâne ceva.
„Resturile care rămân din lemn, le usuc şi aprind focul cu ele iarna. Mă încălzesc, nu le arunc”, mai spune meseriaşul.
Nea Titel mai are un vis şi crede că operele sale de artă poate vor fi recunoscute la adevărata lor valoare dacă va pleca să expună şi chiar să vândă în străinătate, lucru pe care vrea să îl facă la sfârşitul lunii septembrie a acestui an.
„În România meseria asta nu este apreciată, dar am nişte rude în Germania care m-au rugat să fac 100-200 de bucăţi că acolo sunt apreciate, o să merg să le vând acolo, nu am ce să fac pânâ îmi aştept pensia”, povesteşte nea Titel.
Editor: Mariana Butnariu
