Despre vile si afaceri

Intre vila de politist si vila de vames nu-i nici o diferenta. Intre controlul uneia si controlul celeilalte insa, deosebirile sint majore. Lesne de observat, s-a vorbit despre vilele politistilor, dar despre averile vamesilor. Daca acuzi vamesul ca si-a construit ilegal o vila e o timpenie. Orice drum in viata unui vames serios incepe cu o vila. Fara vila n-o sa apuci niciodata sa fii vames. Ceea ce la vames constituie debutul, la politist e visul de-o viata. Implinirea unei cariere, care se poate incheia rapid chiar si la 45 de ani, cu promisiunea platilor compensatorii. O cariera de politist se anunta de bun augur doar daca e integrata dintr-un inceput la „Economic“ sau „Circulatie“.

La „Paza si ordine“ nu se inghesuie nimeni. Aici se iau pumni in cap si risti sa ramii toata viata intr-o amarita de garsoniera cu nevasta si doi copii. Lupta tu toata viata cu mentalitatea croita intr-o camera de 17,80, cu infractori care habar nu au cite camere si turnulete numara palatul construit cu sudoarea miinii care semneaza mangla! La politisti, implinirile rapide se intilnesc mai rar. Trebuie sa ai fler, sa „lingi o vreme dosare“ (exprimarea nu ne apartine) si abia dupa ce ai dibuit directia vintului te misti semnificativ, ca sa te scoti in citiva ani pentru o viata intreaga. Ascensiunea vameseasca (daca ne e permis) are cu totul alte coordonate. Nu iei din prima zi, nu iei din a doua. Dar daca nu iei din a treia, te dau afara, fiindca strici piata si dai de banuit.

Potrivit manualului de Teorie a spagii, cine dovedeste prea multa rabdare e prost. Isi rateaza cariera. Sint si vamesi care rezista, dar ajung la „lins dosare“. Procesul e invers decit la politisti. Ca vames, la dosare e bine sa ajungi catre sfirsitul carierei, cind ti-ai facut suma si cind incep sa te bintuie idei despre cinste, moralitate si alte prostii. Sau devii pasionat de science-fiction precum Nini Sapunaru, fostul Nini-Vama pe vremea lui Milu. La vama e ca la armata – spunea aforistic Nini, ceea ce nu l-a facut pe fostul ministru al armatei, Frunzaverde, sa spuna ca la armata e ca la vama. Fie si pentru ca generalii si-au inceput cariera, ca sublocotenenti, intr-o garsoniera si o termina intr-un apartament cu mai putine camere decit trese pe umar.

De aici deci si diferenta de exprimare: vilele politistilor si averile vamesilor. Chestiunea nu s-ar fi pus ca atare daca, de pilda, orgoliul vamesilor de la Portile de Fier (ambele), Orsova si Turnu Severin n-ar fi intrat in conflict cu ideea de a li se cerceta averile. Averile, nu vilele. Banuim ca gindul cercetarilor n-a venit din faptul ca un raport al Bancii Mondiale aseza institutia vamii spre motul clasamentului coruptilor. Credem ca ancheta a fost pusa la cale in urma unui simtamint de solidaritate venit dinspre cei controlati la vile: „Auzi, dom’le, da’ capra vamesilor de ce sa nu sufere?“ Potrivit eticii si echitatii, au dreptate. Numai ca vamesii, nu si nu. Ba ca nu recunosc valabilitatea comisiei de ancheta, ba ca prefectul sa-si vada de judetul lui, sa lase punctele de frontiera, ca n-a venit cu ele de-acasa, de la partid etc. Citiva intelepti insa au fost sinceri. Din declaratiile date fara sa cricneasca reiese fara dubiu ca traiesc modest. Modest spre mediocru. Unii, chiar prost. Si foarte putini se intrebau de ce mai traiesc, fiind in pragul mitingului. Pina la urma, pare-se ca gindul cel bun le-a dat tircoale si celorlalti. Mai bine recunosti nesilit de nimeni ca traiesti cu masura, echilibrat, conform veniturilor declarate.