Intoxicaţi cu toţii de otrava picurată zilnic de Antenele lui Voiculescu şi de RTV-ul lui Ghiţă, am ajuns să credem că toate partidele sunt la fel de corupte, că toţi politicienii sunt o apă şi-un pământ. Slogane precum USL – PDL – aceeaşi mizerie ni s-au înşurubat adânc în creieri. Mulţi au decis să nu voteze din cauza minciunii. Ce vedem însă de ani buni arată altceva. Cu cifre, cu statistici de bun – simţ vedem că sediul corupţiei e pe Bulevardul Kiseleff, în palatul PSD. Partidul creat de Ion Iliescu şi dus mai departe de Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Victor Ponta nu are doar cel mai mare număr de parlamentari şi baroni cercetaţi penal ori condamnaţi, ci şi cele mai bune metode/instrumente/reţele de corupţie. Corupţia e gravată adânc în ADN-ul acestui partid.
Motto: Viorel Hrebenciuc despre Cristian Socol, consilierul lui Ponta şi şeful Fondului de Contragarantare: „E copil de-al meu, e din familie, l-a crescut pe Andrei, l-a adus asistentul lui în primul an”
Corupţie există şi în PDL (cu lideri condamnaţi, urmăriţi penal, trimişi în judecată). La fel şi în PNL, decimat în 2013 de DNA. Nici UDMR nu a scăpat de flagelul corupţiei – până la urmă, toate aceste partide sunt create în mocirla anilor 90, când bunele intenţii erau înecate de ticăloşia foştilor activişti PCR şi a foştilor securişti reprofilaţi în oameni de afaceri (vezi dosarul Microsoft pentru o mai bună înţelegere a mecanismelor). Dar nici unul din aceste partide nu a dus corupţia la rangul de modus vivendi, de condiţie esenţială pentru succesul politic, aşa cum a făcut-o PSD. Nici un partid nu a construit mari familii roase pe de-a-ntregul de corupţie ca PSD.
Câteva cifre relevante: din cei 40 de şefi de consilii judeţene, şapte pesedişti au ori au avut probleme cu legea (Adrian Duicu, Mircea Cosma, Nicuşor Constantinescu, Ion Prioteasa, Gheorghe Bunea Stancu, Marian Oprişan, Constantin Nicolescu, plus Liviu Dragnea – în mandatul trecut). Adică aproape 20% din totalul şefilor de CJ-uri.
În parlament, statistica e înfiorătoare: din cei 11 parlamentari trimişi în judecată, şapte sunt de la PSD; din cei 17 parlamentari urmăriţi penal, 13 sunt de la PSD. Şi statistica nu-i include pe condamnaţii Adrian Năstase ori Cătălin Voicu, dar nici lotul Microsoft sau lotul Pădurilor (Ecaterina Andronescu, Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc, Dan Şova). Mai sunt şi primarii de mari oraşe: Radu Mazăre (Constanţa) şi Constantin Boşcodeală (Buzău), europarlamentarii Dan Nica sau Adrian Severin.
Cifrele în sine sunt relevante pentru mentalitatea unei mari părţi a liderilor partidului. Dar mecanismele de perpetuare a corupţiei şi de apărare a corupţilor sunt şi ele relevante. La nici un partid nu am văzut ceea ce un PSD-ist de frunte (Ioan Rus) numea „un grup infracţional organizat“. PSD a inventat marţea neagră, a patentat atacurile ticăloase la instituţii-cheie prin intermediul modificării legilor pe şest, a perfecţionat supunerea unor întregi instituţii (Avocatul Poporului, Parchetul General, Academia Română etc) pentru a-şi masca şi apăra corupţia.
PSD a dus pe cele mai înalte culmi limbajul multiplu, a perfecţionat amăgirea partenerilor externi sau a celor interni care încă au naivitatea de a-l considera un partener viabil. PSD şi-a mascat propria corupţie instituţionalizată sub o mantra naţionalistă extrem de periculoasă – Mândria de a fi român. E un verdict dur, care poate să pară nedrept. Dar amintiţi-vă că şi sub guvernarea PDL, şi sub guvernarea PNL instituţii vitale pentru statul de drept, pentru libertatea politică şi socială, au putut funcţiona fără presiunile infernale ale acestei maşinării de născut corupţi care e PSD.
Uitaţi-vă încă o dată pe stenogramele din dosarul Cătălin Voicu şi pe stenogramele discuţiilor Viorel Hrebenciuc – Mitică Iliescu, şi veţi vedea atenţia diabolică a liderilor PSD pentru detaliile de sistem, pentru mecanismele intime ale justiţiei şi ale legislaţiei. Scopul nu era nicidecum unul înalt. Era unul mafiot: descoperirea hibelor, a vulnerabilităţilor şi folosirea lor pentru a scăpa de puşcărie.
Cazurile Microsoft, devalizarea pădurilor din Bacău, presupusul trafic de influenţă Hrebenciuc – Şova – Mitică Iliescu arată un partid mâncat până la ultimele celule de cancerul corupţiei, cancerul denunţat dur de Victoria Nuland. Un partid care îşi trăieşte la aceste alegeri prezidenţiale ultima şansă. Dacă Ponta câştigă, el însuşi a lansat avertismentul: „Scapă cine poate“. Până atunci însă, PSD va încerca din toate puterile să câştige el lupta cu instituţiile statului, cu orice preţ. Va dărâma totul în cale, orbit de frica întunericului de pe tubulatură.
Cristian Pantazi – HotNews.ro
