De câteva luni, fosta jucătoare a echipei SCM-CSS Craiova învaţă şi totodată joacă baschet la un colegiu din America, Festus, din statul Missouri. Într-un interviu acordat GdS, Miruna Grety Minculeasa, în vârstă de 17 ani, a vorbit despre experienţele trăite peste Ocean, despre visele sale, dar şi despre amintirile frumoase din România.
GdS: Cum ai ajuns să studiezi în America şi cât vei sta acolo?
Grety Minculeasa: Ei bine, visul meu a fost să joc în SUA şi am început să caut metode prin care aş putea să îl îndeplinesc. Am găsit un program de schimb de experienţă şi am hotărât să încerc. Am dat un examen bazat doar pe listening pe care l-am luat. Până în iunie voi învăţa carte şi voi juca baschet la colegiul Festus, din statul Missouri.
GdS: Ai doar 17 ani, nu ţi-a fost greu să te desparţi de familie, prieteni, colegi?
G.M.: Mi-a fost greu, pentru că am călătorit singură şi am schimbat trei avioane, în Budapesta, Bruxelles şi Whashigton. Dar familia gazdă la care stau este extraordinară şi m-am acomodat repede, spre surprinderea mea. Alex Tinnin, fiica celor care mă găzduiesc, este ca şi sora mea şi suntem colege în echipa şcolii.
Începe antrenamentul la ora 4.30 dimineaţa
GdS: Cum te-ai acomodat cu şcoala şi cum arată o zi din viaţa ta acolo?
G.M.: Este ciudat aici pentru că sunt în clasa a XII-a, deşi în mod normal aş fi în clasa a XI-a. Şcoala nu este foarte dificilă, uneori îmi este greu din cauza limbii. O zi normală de şcoală arată astfel: la ora 4 dimineaţa mă trezesc, la 4.15 trebuie să fiu în sală pentru că antrenamentul începe la 4.30 şi durează până la 7.00. La 7.40 încep orele şi le termin la 14.40. După aceea, de obicei merg acasă şi dorm pentru că sunt obosită, apoi fac temele şi seara ieşim să jucăm baschet.
GdS: Cum decurg antrenamentele la baschet?
G.M.: Bine, zic eu. Antrenorul mă ajută foarte mult în pregătire şi chiar m-a dus la un colegiu din apropiere, Mac, unde am făcut antrenament. Profesorul de acolo mi-a spus că mă are în vedere pentru echipa colegiului lor, după absolvire. Aici totul se bazează pe condiţia fizică, iar şcoala te ajută din acest punct de vedere, pentru că am o oră de sport în care chiar alergăm.
GdS: Vedem în filmele americane cum echipele de liceu de acolo joacă, iar sălile sunt pline. La voi cum e?
G.M.: Lumea de aici este foarte entuziasmată şi susţine toate sporturile. Nu mă îndoiesc că la meciurile liceului o să fie sala plină. Am venit să joc baschet şi sunt foarte nerăbdătoare în vederea noului sezon.
Va merge la meciuri la Chicago Bulls
GdS: Ai mers la meciuri din NBA sau WNBA?
G.M.: Nu cred că o să ajung la meci la WNBA, dar la NBA o să merg, să îl văd pe Derrick Rose, pentru că Chicago este destul de aproape de mine, cam la şase ore distanţă de mers cu maşina.
GdS: De cât timp practici baschetul şi de ce ai ales acest sport?
G.M.: De la vârsta de zece ani. Tata a făcut atletism şi a vrut să fac şi eu un sport. Într-o zi, antrenorul Daniel Vasile a venit în şcoli şi a împărţit fluturaşi cu programul antrenamentelor. Am decis să merg şi eu şi a început să îmi placă, acum fac totul din pasiune.
E vicecampioană naţională
GdS: Eşti vicecampioană naţională la junioare, categoria de vârstă U16, cu echipa CSS Craiova, dar ai fost şi la lotul naţional. Ce amintiri plăcute ai din acea perioadă?
G.M.: A fost cel mai bun an al nostru, iar după acest an am trecut la următorul nivel – Divizia A. Am fost în pregătire cu lotul naţional, înainte de Campionatul European. Cu echipa de club mi-amintesc că am reuşit să câştigăm un meci cu Botoşani, după ce în ultimele şapte minute am jucat în doar trei jucătoare. Cu naţionala, sper ca la vară să merg la Campionatul European U18 pentru care mă pregătesc.
Am căpătat multă experienţă la SCM
GdS: Vorbeai de pasul făcut de la junioare la prima ligă. Cum ţi s-a părut perioada petrecută la SCM-CSS Craiova, ţinând cont că alcătuiaţi o echipă preponderent din junioare, care cu greu făcea faţă în prima ligă?
G.M.: La SCM-CSS a fost pentru mine o experienţă minunată. A fost plăcut să joc în cea mai puternică ligă din România, în echipă cu jucătoare experimentate precum Irina Moţăţeanu şi Janina Ninu, şi să am adversare unele baschetbaliste de peste Ocean, care au jucat în WNBA, cum ar fi Samantha Prahalis sau Destiny Williams. Atmosfera în echipă a fost mereu plăcută, chiar dacă diferenţa de vârstă între jucătoarele tinere şi cele experimentate a fost destul de mare. Ne-am înţeles bine şi am produs surpriza în meciul cu Târgu Mureş, de acasă. Eu am căpătat foarte multă experienţă în această perioadă, pentru că am reuşit să prind minute bune. Sper ca fetele să aibă un sezon bun, în Liga Naţională, cât şi la U18.
GdS: Ai un mesaj pentru fostele colege de echipă, care sâmbătă, de la ora 17.00, vor juca pe terenul liderului, CSM Târgovişte?
G.M.: Vreau să le zic că le ţin pumnii şi să fie o echipă până la capăt. Baftă fetelor!
Elevă eminentă, pasionată de română şi engleză
În Craiova, Miruna Grety Minculeasa a învăţat la toate cele trei colegii importante, a participat la olimpiade şi a avut numai note mari la şcoală. De altfel, după ce echipa CSS Craiova ieşea vicecampioană la categoria U16, antrenorul Daniel Vasile spunea că majoritatea fetelor din echipă pun pe primul plan cartea, pentru că altfel nu le mai lasă părinţii să facă baschet. „Pot spune că echipa mea de la U16 a fost compusă din jucătoare inteligente. Eu am mers la Olimpiade în clasele mai mici, apoi m-am concentrat pe baschet. Aveam două antrenamente pe zi şi meciuri în weekend, dar am avut şi note mari la şcoală. În clasele I-V am fost la «Elena Cuza», apoi la «Buzeşti», iar în liceu la «Carol I». Materiile mele preferate erau engleza, deoarece aveam un profesor cu multe cunoştinţe, Daniel Leotescu, care m-a învăţat multe, dar şi limba română, datorită dirigintelui meu, Aurelian Zisu“, a explicat Grety Minculeasa.
