Credincioșii îl numesc „Sfântul Ardealului“, chiar dacă nu a fost canonizat, și vin cu miile pentru a se reculege la mormântul său de la Mănăstirea Prislop, în inima Retezatului. Părintele Arsenie Boca este considerat un „fenomen unic în istoria monahismului românesc“, iar amintirea lui domină și acum, cu putere, locurile prin care acesta a trecut în anii pe care și i-a dăruit credinței ortodoxe și Bisericii.
Vineri s-au împlinit 25 de ani de la moartea Părintelui Arsenie Boca, iar momentul este marcat la Mănăstirea Prislop printr-o slujbă de pomenire la care sunt așteptați cel puțin zece mii de credincioși.
De altfel, Mănăstirea Prislop a ajuns loc de pelerinaj pentru românii din toate colțurile țării, ea identificându-se cu personalitatea Părintelui Arsenie Boca. Se spune că la mormântul acestuia, așezat într-o superbă poieniță, florile nu se ofilesc niciodată. Este adevărat pentru că aici miile de credincioși aduc măcar câte un buchet de flori, după ce se roagă la biserica mănăstirii și aprind apoi câte o lumânare pentru cei vii sau pentru cei care au pășit pragul lumii de dincolo.
„Oamenii vin la mormântul Părintelui Arsenie Boca chemați de Dumnezeu. De asta trebuie să țineți seama. Înainte de 1989, oamenii erau duși cu forța la adunările de 1 Mai sau 23 August, aici însă oamenii vin pentru că simt că este ceva dumnezeiesc. Acest lucru trebuie să se rețină. Părintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc, iar aprecierea aceasta aparține părintelui profesor Dumitru Stăniloaie, cel mai mare teolog al creștinătății, din secolul 20“, spune părintele arhimandrit profesor Vasile Prescure, care slujește la Mănăstirea Prislop.
La venerabila vârstă de 87 de ani, părintele Vasile Prescure a mai găsit puterea de a scrie o carte despre „Viața și învățătura Părintelui Arsenie Boca“. În urmă cu mai bine de 70 de ani a avut bucuria să-l cunoască pe acesta, iar amintirea acelor momente prin care trecea adolescentul de 16 ani și jumătate, venit la Mănăstirea Brâncoveanu, din Sâmbăta de Sus, este descrisă aici de părintele arhimandrit, alături de alte mărturii strânse de la apropiații Părintelui Arsenie Boca.
„Te copleșea cu știința lui“, este categoric părintele Vasile Prescure, pentru care Părintele Arsenie Boca rămâne unul dintre oamenii cu care am fost binecuvântați de Dumnezeu. Slăbit de puteri, el ne roagă să aflăm mai multe despre Părintele Arsenie Boca și despre învățăturile acestuia din cartea pe care s-a străduit să o aducă la lumina tiparului, în acest an. Sunt sute de pagini din lectura cărora cititorul va afla multe lucruri inedite, iar una dintre mărturii aduce în atenție perioada anului 1939, atunci când Părintele Arsenie a fost în pelerinaj la Muntele Athos.
„Părintele a fost binecuvântat de Dumnezeu cu daruri duhovnicești care nu se dau oricui. Fiind în Sfântul Munte, Părintele s-a rugat Mântuitorului Hristos să poată întâlni un călugăr de la care să primească sfaturi duhovnicești, dar, printr-o rânduială dumnezeiască, nu a primit răspunsul așteptat. A făcut atunci rugăciuni și către Maica Domnului și Dânsa i s-a arătat, l-a luat de mână și l-a urcat pe vârful Muntelui Athos, într-un loc prăpăstios, mergând pe o cărare atât de strâmtă încât abia puteai pune piciorul. Au ajuns apoi într-un loc mai larg, unde Maica Domnului l-a înfățișat Sfântului Serafim de Sarov (1759-1833), după care s-a făcut nevăzută. (…) De aici se poate trage concluzia că Părintele Arsenie avea o harismă, un dar excepțional de la Dumnezeu, căci numai așa se poate explica faptul că Maica Domnului i s-a arătat așa cum s-a arătat unui sfânt care trăise în urmă cu o sută de ani, adică Sfântul Serafim de Sarov“, scrie părintele arhimandrit Vasile Prescure, relatând astfel în cartea sa o discuție pe care a avut-o cu un coleg de-al său, al cărui tată era „în relații duhovnicești deosebit de apropiate“ cu Părintele Arsenie.
Părintele Arsenie Boca este unic
Am întâlnit multă lume la Mănăstirea Prislop și pentru toți Părintele Arsenie Boca este unic, un om despre a cărui personalitate complexă este foarte greu să vorbești.
„A fost trimisul lui Dumnezeu în vremea noastră, pentru a ne arăta adevărata cale de întâlnire cu Domnul Nostru, Iisus Hristos. Părintele te cunoștea mai bine decât te cunoșteai tu și se putea coborî la nivelul fiecăruia, pentru a-l putea înțelege mai bine. Părintele putea să stea de vorbă cu oricine și pe toți îi depășea cu puterea harului pe care îl avea. A început cu trezirea evlaviei la Sâmbăta de Sus și apoi a continuat aici, la Prislop“, spune una dintre măicuțele de la Mănăstirea Prislop.
Sunt foarte multe mărturii despre Părintele Arsenie, iar multe dintre ele sunt cunoscute și fac referire la viața monahală sau la întâmplări cu oameni obișnuiți. Părintele știa că era considerat un pericol de fostul regim și că era urmărit îndeaproape de fosta Securitate, chiar și atunci când venea la Prislop. De pe dealurile din apropierea mănăstirii era supravegheat de securiști și, în ciuda faptului că aceștia încercau să-și ascundă cât mai bine prezența, el le-a arătat măicuțelor locul în care se poziționaseră doi dintre aceștia.
Părintele a prevestit și vremurile care urma să vină pentru Mănăstirea Prislop. „Cu timpul se vor umple dealurile acestea de oameni și atunci veți putea face aici lucrurile pe care vi le doriți“, le-a spus Părintele Arsenie măicuțelor de la Prislop, liniștindu-le că le va ajuta să treacă peste greutăți, de acolo de unde va fi.
De altfel, prin harul său, Părintele Arsenie Boca știa deja când va veni momentul pentru a părăsi această lume. Iar mărturiile spun că și-a cunoscut sfârșitul cu trei ani înainte de a se produce acesta. „Mai sunt trei calendare și apoi voi pleca“, le-a spus el măicuțelor de la Prislop, în anul 1986, și așa a fost pentru că s-a stins din viață pe 28 noiembrie 1989, la Mănăstirea Sinaia.
Înmormântat la Mănăstirea Prislop, Părintele Arsenie Boca este și acum sfântul necanonizat în care românii își pun nădejdea. Pe lângă cele două hramuri: 8 mai – Sfântul Ioan Evanghelistul, 14 septembrie – Ziua Crucii, la mănăstire se mai prăznuiesc 13 septembrie – Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie – ziua de pomenire a părintelui Arsenie Boca, și 26 decembrie – Sfântul Nicodim. În aceste zile, numărul credincioșilor care vin în pelerinaj depășește zece mii de persoane, după estimările autorităților.
Dar oamenii vin la Prislop și se roagă acolo pe tot parcursul anului. De aceea, în final, i-am cerut sfatul părintelui arhimandrit Vasile Prescure despre cum ar trebui să fim atunci când pășim dincolo de poarta de intrare a mănăstirii.
„Dacă vrem să-l cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să ne lăsăm îndrumați de învățătura pe care El ne-a lăsat-o în Evanghelie. Ceea ce este de reținut este faptul că Evanghelia o pot citi și ateii, dar nu cu gândul de a se converti, ci cu gândul de a o combate. Cine vrea să-L cunoască pe Dumnezeu să facă pași spre El, îngenunchind la rugăciune. Și mulțumirea sufletească pe care ne-o dă nouă rugăciunea nu are echivalent în lume. Este esențial să ne apropiem de Dumnezeu prin rugăciune și credință. Tainele lui Dumnezeu se descoperă celor smeriți. Nu-i important câte studii de teologie ai făcut, esențialul este sufletul smerit cu care noi ne apropiem de Dumnezeu“, conchide părintele arhimandrit Vasile Prescure.
AGERPRES
