În ianuarie 2012, Raed Arafat era simbolul profesionismului şi mii de oameni din întreaga ţară au ieşit în stradă să-l apere în faţa atacului declanşat de Traian Băsescu. După aproape trei ani petrecuţi în cercul de putere al lui Victor Ponta, cu atribuţii mult sporite şi influenţă pe măsură, Arafat începe să-şi arate limitele. Accidentele din Apuseni şi de la Siutghiol, plus reacţiile sale, arată că managerul SMURD şi-a atins limitele competenţelor.
Mai întâi, faptele
Luni s-a prăbuşit cel de-al cincilea elicopter SMURD în ultimii 12 ani, la care adăugăm şi avionul căzut în Apuseni. În 12 ani au murit 14 oameni. A trebuit să vină acest al şaselea accident pentru ca Arafat să oprească la sol toate elicopterele pentru verificare.
Apoi mai e relaţia dintre medicii SMURD, oamenii cei mai apropiaţi de Raed Arafat, şi piloţii elicopterelor sau avioanelor. Odată urcaţi la bord, medicii sunt trataţi că simpli pasageri de către piloţii care ignoră întrebările despre starea reală a aeronavelor. Medicii intuiesc – datorită experienţei – când reviziile sunt de faţadă, dar ce folos? Sistemul de revizie/reparare a înregistrat deficienţe evidente.
Reacţia publică a lui Arafat după accidentul de la Siutghiol şi intervenţia pentru salvare ridică mari semne de întrebare. Martorii şi evidenţele de la locul accidentului arată un şir nepermis de gafe, bâlbe şi scurtcircuite care, finalmente, au dus la întârzierea operaţiunilor de salvare. Barcă cu motor fără cheie, sosirea după 29 – 35 de minute a echipajelor SMURD la apel – toate arată dezorganizare. Asta ca să nu mai vorbim de detaliile legate de elicopter: ce revizie a suportat, de ce nu avea sistem de aterizare pe apă etc. Şi întrebarea supremă: de ce s-a prăbuşit un elicopter nou?
Şi ce a spus Arafat în public? „Forţele de intervenţie au ajuns totuşi în timp util“. Acelaşi Arafat spusese deseori în trecut că „în timp util“ înseamnă la timp pentru salvarea vieţilor umane.
Ce s-a întâmplat între timp, de ce s-a erodat această capacitate managerială a lui Arafat, unanim recunoscută şi acceptată în 2012?
S-a întâmplat că Raed Arafat a ajuns în zona de care se ferise până atunci: în zona politică. A acceptat ca simbolul Arafat să fie folosit de Victor Ponta şi USL, iar în schimb a primit mai multă putere. A devenit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne, nu a mai avut nici o problemă cu fondurile pentru SMURD, şi-a extins „aria de acoperire“ spre sectoare unde expertiza nu i-a fost recunoscută de sistemul medical: amestecul în educaţia medicală, implicarea în domeniul transplantului, favorizarea sectorului de Urgenţă în detrimentul spitalului.
A făcut un troc de soft power cu Victor Ponta: i-a împrumutat acestuia din capitalul său simbolic, a primit în schimb mai multă influenţă în sistemul medical. Dar această extindere a atribuţiilor s-a suprapus accidentelor din Apuseni şi Siutghiol, unde prestaţia sa şi a SMURD a fost mult sub standardele care l-au făcut în 2012 simbolul revoltei anti-Băsescu.
