MINA, BIRJAR!

Recent am primit un mesaj electronic de la domnul Sonea Lucian, student la Paris. Mi-am dat seama imediat ca la Paris se citesc numai lucruri serioase, daca dinsul a citit articolele mele. Si, se pare, chiar pe toate, ceea ce dovedeste ca are o mare rezistenta intelectuala. Domnul Sonea, sub amabile ghilimele, imi reproseaza ca prea bombanesc mereu, ca o baba circotasa, ponegrind realizarile regimului care tocmai a intrat in trecut (slava Domnului). In primul rind, nu bombanesc ca o baba, ci ca un mos. Dar, la virsta mea, diferentele intre sexe sint nesemnificative si cu timpul dispar cu desavirsire. Totusi, eu am mentionat continuu realizarile vechiului guvern; dar realizarile sint de doua feluri; pozitive si negative.

Dar, iata, ca dupa alegerile parlamentare recente, atit de multe motive de bucurie am, incit ma si tem sa ma bucur; o spun cu mina pe inima mea de cardiac.

In primul rind, elita clasei politice s-a schimbat calitativ, desi in partea ei brontozaurica a ramas aceeasi. S-a constatat o intinerire, in special la PSD, unde s-ar putea deschide cu succes o filiala a clinicii „Ana Aslan“. Din pacate, a fost uitat un tinar pesedist de mare viitor, Oliviu Gherman, care in perioada alegerilor dormea la Viena. A crescut moralitatea oamenilor politici, „puritatea lor“. Fara indoiala, cei mai puri sint purii. Aici sint oameni pe care te poti bizui intr-o alianta; poti fi sigur ca o vor respecta. Si trebuie sa fii mereu gata sa spui „si tu, Brutus“! Sau sa te gindesti la un umorist uitat, care spunea: „la multi oameni ce ti-i scoate-n cale viata, nu stii prea bine unde-i fundul si-unde-i fata“. Dovezile de moralitate sint atit de evidente, incit orice om de buna credinta le poate vedea, cu conditia sa tina ochii inchisi. De pilda, unele formatii politice s-au oferit sa sustina alianta fara sa ceara nimic in schimb. Au si spus: pentru sprijin, noi nu cerem un minister, ci mai multe ministere. Imbucurator este faptul ca, la fel ca intr-o tragedie de Shakespeare, au disparut acele figuri sinistre, pe care cind le vedeai iti venea sa emigrezi in Canada. Piesa de care vorbeam se numeste „Visul postelectoral al unei zile de iarna“ si este o opera de fictiune.

Dar cele doua camere ale parlamentului au avut curajul sa-si aleaga presedintii oameni tineri, nepatati si neapasati de nici un fel de suspiciuni. Si multe comisii si-au ales sefii cit se poate de nimerit. Astfel, la Senat, la Abuzuri este doamna Stanoiu. Va fi o misiune dificila pentru ea, fiindca in precedenta guvernare s-au petrecut foarte putine abuzuri si acte de coruptie, si astfel risca sa ramina fara obiectul muncii. Ca s-o ajut i-as putea sugera citeva. Este cazul, de pilda, al unui ministru, care, profitind de functia sa, a vindut (sau a vrut sa vinda) statului o casa la un pret mult mai mare decit cel real. Si tot ministrul acela primea, asa cum reise din stenograme, indicatii de la partid privind modul de actionare a justitiei. In fine, nu de mult, unul dintre decanii unei facultati din Craiova a afirmat intr-o emisiune a studioului TV Oltenia ca un prim-ministru (numele imi scapa) figureaza pe statele de plata ale unei facultati a Universitatii, desi nu a fost vazut niciodata prin Universitate. Cum prezenta pe un stat de plata se certifica prin semnatura sefului de catedra, a decanului, a unui prorector si a sefului serviciului financiar, ar fi vorba aici de fals intelectual, fals in acte publice, uz de fals si insusirea de foloase necuvenite. Daca lucrul afirmat public de decanul respectiv este adevarat, este vorba de un caz deosebit de grav.

Si la Cultura a fost ales omul potrivit in persoana domnului Adrian Paunescu. Ori, cit ar fi de contestat si orice s-ar spune, domnul Paunescu este un om mare, foarte mare. Si singurul care ar putea face in mod obiectiv distinctia intre adevaratii oameni de cultura si cei care au omagiat si slujit dictatura si pe dictatori.

Uite ca, parca scos dintr-un joben, a aparut si guvernul; mai putin blonda, care la audieri a dovedit cunostinte in domeniul respectiv la fel de scurte ca si minijupa sa. Imi place poezia care rezulta din numele unor ministri si specificul ministerului respectiv: Flutur la Agricultura, Salvia la Mediu. Cei vechi au sarit imediat la beregata celor noi. Ca de abia au absolvit gradinita si, deci, nu au, ca ei, experienta; pai tocmai de experienta lui Iliescu sau Cozminca nu mai avem nevoie. Desi nu au activat nici un minut ca ministri, cei dinainte au decretat ca cei noi nu sint capabili. Au dreptate, oarecum; ministrii din vechiul cabinet erau capabili; unii chiar de orice. Dintre ministri imi place cel mai mult cel al educatiei, care este un mare specialist in hipnoza. Cu asta, problema in invatamint si cercetare s-ar termina; ii va hipnotiza pe profesori si pe cercetatori si-i va convinge ca au salarii mari. Dar eu ii mai stiu pe citiva care ar trebui hipnotizati, unii sa fie convinsi sa se pensioneze, altii sa ne spuna despre conturile lui Ceausescu sau despre teroristi.

In rest, sa-i lasam sa lucreze macar putin, caci apoi vom avea destul timp si motive sa-i injuram. Iar pe Basescu sa-l trimitem in niste vizite oficiale, sa nu se mai amestece in domenii care nu-s ale presedintelui. El ar trebui sa se preocupe de problema importanta pe care a ridicat-o opozitia, daca, in noua sa demnitate, trebuie sa poarte mesa sau sa renunte la ea.

Acum a sosit momentul sa va dezvalui sensul titlului acestei cronici. Stim cu totii ca in timpul recent decedatelor alegeri s-a manifestat puternic independenta institutiilor statului: presedintia, justitia etc. Nici Universitatea noastra nu putea sa ramina straina fata de acest deziderat. Inaintea celui de al doilea scrutin prezidential, intr-un ziar central, citeva minti luminate au oferit indicatii pretioase asupra modului in care trebuie sa votam. Precizarea functiilor inalte detinute in Universitate a facut ca acest demers sa capete un caracter oficial. Se spunea atunci sa avem grija cum votam pentru ca tara sa nu fie condusa birjareste; probabil dactilografa a omis cuvintele „ca pina acum“. Recunosc ca, pentru debili mintali ca mine, sfatul a fost util. Dar el a fost folositor si unei categorii superioare, pacientii de la Poiana Mare, care, se stie, totdeauna au fost printre primii la vot. Si au votat cum trebuie, ca doar sint…

Dar iata ca a cistigat birjarul; si vrem nu vrem, ne-am suit cu totii in birja. Sau, mai frumos, intr-o diligenta ca in veritabilele westernuri. Drumul e plin de hirtoape, caii cam costelivi. In plus, pe dupa stinci ne pindesc banditii cu kalasnicoave. Care trag din orice pozitii, si cu orice; cu motiuni de cenzura, cu compromiteri, cu birfe.

Sa speram totusi ca vom ajunge pina la urmatoarea halta; asa ca, MINA, BIRJAR!