Structuri mafiote implicate in acte de coruptie se pare ca au jefuit bugetul public al României (cu zeci de mii de miliarde de lei la nivelul intregii tari), prin rambursari ilegale de TVA. Borfasii, cei care au dat banii, dar si cei care au beneficiat de ei, se simt inca bine. Atit de bine incit seful Serviciului Român de Informatii a facut marti seara, la un post national de televiziune, declaratii de-a dreptul socante. Potrivit lui Radu Timofte, aceste structuri interlope sint dispuse sa plateasca oameni pentru a comite atentate impotriva unor politicieni implicati in lupta anticoruptie. Seful SRI a admis ca ar fi vizat de aceste structuri mafiote, bine organizate, chiar seful statului, Traian Basescu. Vrea sa insinueze seful SRI ca tocmai acei oameni care au supt mii de miliarde de lei din banii celor care luna de luna au facut eforturi deosebite sa-si plateasca taxele pun in pericol acum viata celor care sint implicati in lupta impotriva coruptiei? Ba chiar a presedintelui României? Dar in acesti patru ani, in care structurile mafiote au jefuit bugetul statului, Serviciul Român de Informatii ce-o fi pazit? La cine a fost telecomanda? Sa revenim insa la rambursarile ilegale de TVA din ograda Directiei Generale a Finantelor Publice Dolj. De o vreme a inceput seria marilor dezvaluiri. Fiecare acuza pe fiecare incercind sa directioneze bratul legii. Intotdeauna cind e vorba de multi bani (si aici e vorba de foarte multi bani si, in plus, de interese enorme), este posibil ca totul sa se piarda in ceata. Orice sef care vrea sa devina „om de bine“ nu are decit sa schimbe macazul si „trenurile cu bani“ vor avea o destinatie care sa tempereze elanul de lupta anticoruptie al noilor veniti la guvernare.
Dar hai sa vedem ce s-a intimplat. Pe parcursul ultimilor patru ani, pe baza unor facturi masluite emise, in general, de firme-fantoma, Directia Finantelor Publice Dolj a aprobat si a platit rambursari de TVA de peste 2.000 de miliarde de lei. Aprobarile au fost date pe baza unor dosare intocmite de inspectori si aprobate, de la caz la caz, fie de directorii directiei, fie de o comisie „special constituita“. Inspectorii aveau obligatia sa verifice documentele depuse de solicitanti, lucru care se vede ca nu s-a intimplat. De ce? Deocamdata nimeni nu spune. Mai apoi, atunci cind aprobau returnarile, sefii ar fi trebuit si ei sa faca un minim efort in a verifica munca angajatilor, dar nici asta nu s-a intimplat. Sa fie neglijenta sau incompetenta generalizata? Marea discutie a acestor zile este insa daca aprobarea trebuia data de comisie sau numai de directori, Curtea de Conturi exprimindu-se ca acea comisie ar fi putut avea cel mult un rol consultativ. Poate sa fie adevarat, dar membrii comisiei puteau sa isi exprime dezacordul cu deciziile acesteia, nu sa semneze, sa taca si apoi sa spuna: oricum semnatura mea acolo nu are nici o valoare.
Este greu de crezut ca in acesti patru ani nimeni nu a mirosit nimic. Mai plauzibil pare faptul ca toata lumea stia ce se intimpla, dar, din diverse motive, cu sau fara zerouri in coada, a preferat sa taca. Fara aparenta legatura cu subiectul, imi aduc aminte de un articol din Gazeta de Sud, in care o patroana a unei fabrici de confectii se plingea ca a fost taxata de controlul de la finante, in natura, dupa posibilitati, cu rochii si bluzite. Totodata, imi aduc aminte si de povesti cu comisioane de 20% la care si calculatorul se bilbiie cind face socoteala.
Este usor sa spuna acum noul director al finantelor doljene ca nu are nici o legatura cu returnarile ilegale de TVA. La fel de usor este si pentru fostii directori sa demonstreze ca nu este asa, semnatura lui fiind pe procesele-verbale ale unora dintre aceste returnari. A fost o comisie „special constituita“ si atunci toti sint vinovati sau nevinovati in aceeasi masura. A arunca acum pisica de la unul la altul este contraproductiv. Exista inspectori care au facut controale, iar comisia a judecat niste documente. Pina cind cineva va demonstra, cu probe, implicarea „interesata“ a vreunui director al finantelor doljene in operatiuni ilegale, acestia pot fi acuzati, dar numai din punct de vedere moral, de neglijenta. Restul e speculatie. La fel de bine trebuie sa ne explice cineva de ce procedura nu a fost unitara, fiind firme care au beneficiat de returnari de TVA fara ca dosarele lor sa treaca prin comisie.
Nimic nu ne impiedica insa sa ne inchipuim scenarii. Daca toata treaba ar fi o afacere de coruptie ar trebui sa existe un protector si beneficiar in cercurile fostei Puteri. Fara o pavaza solida, nimeni nu si-ar permite sa practice un jaf in grup de mii de miliarde. Functionarii locali ar fi putut sa se aleaga cu niste maruntis, dar adevaratii bani sint in alta parte.
Cautati UNCHIUL, dar pina il gasiti ar trebui inventat un buldozer si pus sa faca o mare curatenie in aceasta institutie. Unul inteligent, care sa lase zidurile in pace pentru ca ele sint singurele fara de nici o vina.
