Originar din Bălcești, Florentin Smarandache a părăsit România înainte de 1990, în prezent aflându-se în SUA și este profesor universitar doctor la Universitatea din New Mexico. De câteva zile, site-ul său (http://fs.gallup.unm.edu/) este blocat şi nu poate fi accesat din România, însă din alte ţări poate fi accesat. Solicitându-i un interviu, prin
e-mail, acesta a vorbit și despre blocarea numai în România a site-ului său, manifestându-și nedumerirea: „Nu înțeleg de ce mă boicotează tocmai ţara mea natală?“
Ion Jianu: Stimate domnule Smarandache, sunteţi oltean, absolvent al Universităţii din Craiova, ca şef de promoţie, ajuns în SUA profesor universitar, cercetător științific și un prolific autor de cărți… După o Conferință Internațională asupra Noțiunilor de tip Smarandache în Teoria Numerelor, desfășurată la Craiova în anii de după evenimentele din decembrie 1989, n-am mai auzit de nici o altă colaborare între Cetatea Băniei şi cercetătorul ştiinţific Florentin Smarandache… Aveți o explicație?
Florentin Smarandache: Într-adevăr, am avut o colaborare cu Universitatea din Craiova în perioada 21-24 august 1997, pe vremea când trăiau stimabilii mei profesori de la facultate, dr. Constantin Dumitrescu şi dr. Vasile Seleacu. Ei au organizat şi un congres internaţional despre noţiuni de-ale mele din teoria numerelor, congres însă sabotat de alţii, tot de la Universitatea din Craiova (de unii universitari de la Facultatea de Ştiinţe)! Aşa că profesorii mei au fost nevoiți să-l mute la Facultatea de Electronică din Craiova.
De atunci, din 1997, nu am mai fost căutat de nimeni… În schimb, am fost – şi sunt – invitat în Franţa, Japonia, Germania, Argentina, Brazilia… Ce să vă spun despre această poveste tipic românească? Prefer să nu comentez…
Să vă ofer o informaţie tot tipică României şi care este, de asemenea, de neînţeles. În prezent, site-ul meu (http://fs.gallup.unm.edu/) este blocat şi nu poate fi accesat din România, însă din alte ţări este accesat! Am rugat mulţi colegi sau colaboratori din ţară şi din străinătate să facă un test pentru a-l verifica… Cei din România nu-l mai pot deschide. Nu înțeleg de ce mă boicotează tocmai ţara mea natală? Cele 11 volume de bancuri, de exemplu, aveau o audiență deosebită, făcând site-ul meu să ajungă la 22.000 vizitatori pe zi în medie… Probabil că această popularitate a deranjat pe unii…
„După 1989, am publicat masiv manuscrisele de sertar din România“
I.J.: Aţi publicat 180 de titluri de cărţi. Cum de aţi avut aşa de mult timp pentru creaţie? Vă întreb asta, având în vedere că profesaţi în învăţământul superior din SUA, că sunteţi destul de des plecat la conferințe, simpozioane, că aveţi muncă de cercetare ş.a.m.d.
F.S.: La vreo 50 de cărți sunt doar editor sau coeditor, precum: volumele de antologii paradoxiste, cele de bancuri, volumele de folclor românesc sau folclor american, cărțile despre mulțimi şi logici neutrosofice, volumele despre DSmT ( Dezert-Smarandache Theory; din anul 2002, Florentin Smarandache împreună cu dr. Jean Dezert, de la Office National de Recherches Aeronautiques din Paris, se ocupă de fuziunea informației, extinzând Teoria Dempster-Shafer la o nouă teorie de fuzionare a informației plauzibile și paradoxiste numită Teoria Dezert-Smarandache, n.r). La unele cărţi sunt doar traducător, iar la altele coautor, contribuind paţial.
I.J.: Aţi avut manuscrise de pe vremea când eraţi în România?
F.S.: Multe! Aveam manuscrise de când eram în ţară. Nu le-am putut tipări la vremea respectivă din cauza condiţiilor politice pe care le cunoașteți foarte bine. După 1989, părăsind România, am publicat masiv manuscrisele de sertar. Albumele de artă (mai mult de o duzină)
le-am creat simplu, electronic, jucându-mă cu Adobe Photoshop (modificând curbura funcţiilor reprezentând nuanţele de culori) sau folosind programe de generare automată. Într-un weekend scoteam un album!
Când călătoresc scriu în avioane, în hoteluri, în aeroporturi – memoriile de călătorii – şi scot câte un fotojurnal instantaneu (poze incluse prin text), la fel cum am publicat recent despre Japonia (postdoctoratul de la Universitatea de Ştiinţe din Okayama, 2013-2014), Brazilia şi Argentina (2014), Germania (încă nefinisat, 2014-2015) etc. Scriu din locul pe care îl vizitez fiindcă sentimentele şi informaţiile sunt proaspete; mai târziu, ele s-ar estompa. Am vreo două duzini de cărţi de călătorii.
Am ajuns la volumul 50 de jurnal intim, scris de mână (vreo 5.000 de pagini), pe carneţele. Apoi extrag din ele cărţi literare pe diferite teme (af(l)orisme, experimente de avangardă, strategii de viaţă, poeme scurte etc.).
„Craiova merită să fie capitală culturală europeană“
I.J.: Ce proiecte aveţi pentru 2015?
F.S.: Multe și diverse… Să lucrez în continuare la articole şi cărţi neutrosofice și să-mi scriu memoriile de călătorii.
I.J.: Cum mai văd americanii România? Ce se scrie în mass-media din SUA despre noi?
F.S.: În prezent nu mai urmăresc mass-media politice sau ideologice. Sunt ocupat cu cercetări şi conferinţe ştiinţifice.
I.J.: De când sunteţi în State, adică de peste 25 de ani, aţi citit în mass-media de acolo vreo ştire despre Craiova?
F.S.: Sunt în SUA din 1990. Nu îmi amintesc să fi văzut ceva în mass-media din SUA despre Craiova… Mărturisesc, însă, că nu am urmărit decât rareori ştirile social-culturale sau articolele din revistele străine de politică sau ideologie.
I.J.: Credeţi în proiectul Craiova capitală culturală europeană?
F.S.: Da, cred… Craiova merită să fie capitală culturală europeană fiindcă, printre alte atuuri, are valori nu doar la nivel european, ci global… Și mai sunt destule alte argumente în favoarea acestui proiect.
