De aproape patru decenii este profesor de muzică. A dirijat peste 250 de spectacole de operă, operetă, concerte simfonice, vocal-simfonice, opere în concert, a cappella, concerte de educaţie muzicală în ţară, dar şi în străinătate. A fost membru în juriile unor prestigioase concursuri, este autorul unor volume de specialitate. În ciuda tuturor oportunităţilor, George-Florian Zamfir (foto) a rămas dascăl la Liceul de Arte „Marin Sorescu“, din Craiova, şi nu regretă nici o secundă alegerea făcută.
Pasiunea pentru muzică a descoperit-o când nici nu împlinise cinci ani. Mărturiseşte că avea o memorie fantastică şi şansa de a fi înzestrat cu o voce frumoasă. Atunci când începea să cânte, făcea oamenii să se oprească să îl asculte. „Când au văzut ai mei că eram talentat, au zis că este o meserie mai uşoară pentru mine. Erau muncitori, aveau patru clase, doreau ceva mai bine pentru copilul lor. Tata era vopsitor, mama lucra covoare la Cooperativă. Erau convinşi că e mai ușor să faci muzică, să cânți, să distrezi poporul, cum spunea tata“, a povestit Florian-George Zamfir. Imediat cum i-au descoperit talentul, l-au înscris la Școala de Muzică. Mergea de două ori pe săptămână pentru Teoria Muzicii. A învăţat astfel mai întâi notele muzicale, iar după aceea să scrie.
„Era un curs firesc al lucrurilor, aşa ar trebui să se întâmple. Este logic, pentru că în clasa întâi începi studiul pianului și al viorii și trebuie să știi deja notele. Din acest motiv este foarte important să faci mai întâi teorie. În clasa a IV-a, nu o să uit niciodată, tata mi-a cumpărat o vioară bună. A dat 5.000 de lei în acele vremuri pe ea, sumă extrem de mare pentru acei ani, un efort extraordinar“, a adăugat profesorul Zamfir.
„Vârfurile rezistă și vor rezista“
Până în clasa a patra a învățat la Școala Generală nr. 18, din Catargiu. Mergea de două ori pe săptămână la teoria muzicii și de două ori pentru lecţii de vioară. Îşi aminteşte emoţionat de perioada copilăriei. Mărturiseşte că a fost una frumoasă, desprinsă parcă din povestirile lui Creangă. A urmat Liceul de Muzică şi Arte Plastice – secţia vioară, din Craiova, apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti – Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală.
„Pe vremea aceea erau doar cinci licee de muzică în țară, nu ca acum în fiecare judeţ. La admiterea pentru facultate era o concurenţă acerbă. Se ajunsese practic ca aceia care nu reuşeau să intre la Conservator să fie admişi cu uşurinţă la Medicină. Atât de deştepţi şi bine pregătiţi în toate domeniile erau acei copii. Era o selecţie riguroasă. Acum nu mai este aceeaşi concurenţă şi asta îmi lasă un gust amar. Din punctul meu de vedere, odată cu trecerea anilor, talentul s-a dispersat… Însă, sunt convins de faptul că vârfurile rezistă și vor rezista totdeauna. Sigur, nu mai poţi face aceeași cantitate de acţiuni, manifestări, dar calitatea se poate obţine prin muncă. Eu nu mă dau înapoi să cânt nici o secundă şi le spun asta copiilor de la clasă. Îi motivez prin rezultatele pe care reuşim să le obţinem, aplauzele publicului sunt totul pentru noi. Nu vreau să par nostalgic, însă consider că, înainte de 1989, concursurile de muzică erau mult mai serioase. Nu suport bătaia de joc faţă de copii. Pe ei nu îi poţi păcăli, ei simt când sunt nedreptăţiţi şi nu ar trebui să se întâmple asta“, a spus Zamfir.
Profesorii de muzică trebuie să ofere baza teoretică elevilor
A absolvit Conservatorul în 1978, apoi a ajuns profesor de muzică în comuna Dioşti. Încă din primii ani de dascăl a reuşit să descopere talente, să îi determine pe copii să simtă muzica, să îi grupeze într-o formaţie. A mers cu ei chiar şi la Cântarea României.
„Eram proaspăt absolvent de conservator. Făceam naveta din Craiova la Dioşti cu muncitorii. Plecam dimineața, veneam seara. Imaginaţi-vă cât de mult le lipsea acestor copilaşi muzica. În această localitate nu mai fusese un profesor de muzică de un an şi jumătate. Am rămas alături de ei un an, apoi am reușit să vin în Craiova la Liceul de Artă «Marin Sorescu» ca profesor titular pe catedra de teorie-armonie-orchestră“, a spus profesorul de muzică.
Până în 1989 a participat la toate ediţiile Festivalului Cântarea României. A reuşit în această perioadă să alcătuiască 12 formații de muzică de cameră, orchestră, fanfară, grup coral folcloric. A avut numeroase spectacole cu copiii, a primit importante premii, le-a oferit şansa să urce pe scene importante din ţară. Timp de zece ani, în perioada 1992-2002 a fost profesor asociat pe disciplinele armonie şi contrapunct la Universitatea de Muzică din Bucureşti.
„Am fost maestru de cor secund la Filarmonica «Oltenia» Craiova, apoi maestru de cor. În perioada 2001-2012 am fost director general al Teatrului Liric «Elena Teodorini» din Craiova, funcţie de execuţie dirijor. În 2002, am reuşit să înfiinţez cu sprijinul conducerii Universităţii din Craiova, în cadrul Facultăţii de Litere – Departamentul de Muzică. Am fost lector universitar la teorie, armonie ansamblu coral, practică artistică corală. Activitatea de director la Teatrul Liric (Operă Română, n.r.) am îmbinat-o în toţi aceşti ani cu cea de la clasă. Consider că noi, profesorii de muzică, avem două direcţii: să oferim baza teoretică elevilor noştri, iar, pe de altă parte, suntem obligaţi să le facilităm întâlnirea cu scena. Personal, consider că le-am oferit elevilor mei şansa de a trăi emoţia artistului ce cântă în faţa unui public larg. Am făcut turnee, iar la conducerea Teatrului Liric am avut şansa să primesc soliști de primă linie din Europa. În toată perioada cât am fost director, am îmbinat activitatea de manager cu cea de la clasă. Privind în urmă pot spune cu sinceritate că nu am nici un regret“, a menţionat Zamfir.
„Dincolo de toate funcţiile, am rămas profesor“
Vizibil emoţionat, Zamfir zâmbeşte detaşat atunci când vorbeşte despre elevii săi. Vorbeşte cu mare drag despre ei, este mândru de toate realizările lor. Mărturiseşte că cel mai mult îl impresionează aplauzele publicului, oamenii care apreciază munca acestor copii talentaţi pe care îi coordonează.
„Dincolo de toate funcţiile pe care am avut şansa să le deţin de-a lungul vieţii, am rămas profesor de muzică. Sufletul copilului este atât de curat şi atât de frumos, îmi place dăruirea şi sinceritatea cu care lucrează. Spre deosebire de adulţi, copiii dau tot ce au ei mai bun, se dăruiesc complet. Cu copiii lucrezi altfel, fără ascunzişuri, fără răutăţi, sunt muncitori şi dornici de afirmare. Pentru mine nu este greu, cred că reuşesc să îi atrag şi să îi determin şi prin harul pe care cred că îl am. Îmi amintesc şi astăzi un simplu concert de colinde susţinut de corul Allegro al Liceului de Arte pe scena Colegiului Naţional «Elena Cuza» câte ropote de aplauze a stârnit. Mi se face pielea de găină când îmi amintesc feţele elevilor mei… La sfârşit, sala s-a ridicat în picioare, pentru că aceşti copii minunaţi au meritat, au cântat atât de frumos. După un astfel de concert nu îţi mai trebuie nimic, asta este mulţumirea mea cea mai mare. Nu e uşor însă să te impui, recunosc, mai ales la început. Eu mărturisesc, mai şi ţip la ei, nu se poate altfel. Nu ai cum să-i ții în mână. Sunt 100. Iar pentru a-i determina să înveţe permanent, în fiecare săptămână ei dau teste. E ca și cum ar da examen în fiecare zi… O oră e lucrarea, o oră le explic. Nu suport ca elevii mei să mă mintă, urăsc aceste încercări“, a povestit profesorul Florian-George Zamfir.
Mulţi absolvenţi ai Liceului de Arte „Marin Sorescu“ – muzicieni pe scenele lumii
Sunt mulţi cei care au primit educaţie muzicală de la profesorul Zamfir sau măcar să fi trecut prin corul şcolii pe care-l coordonează. Mulţi dintre ei sunt muzicieni reputaţi pe scenele din întreaga lume.
„Sunt mândru de toţi absolvenţii acestui liceu. Bineînțeles, au ajuns atât de sus nu datorită mie sau a altui dascăl, ci datorită înzestrăzii şi muncii depuse. Noi ca dascăli le predăm la școală, îi învăţăm, dar este și aspectul celălalt, muzica se face pe scenă. Acolo este finalitatea. Aş vrea însă să amintesc doar câteva nume care spun totul: talentata pianistă Ana Mirabela Dina, prodecan la Conservatorul de la Koln, Liviu Prunaru care a cântat cu cele mai mari talente și susține concerte cu Orchestra Regală Concertgebouw, al cărui concertmaestru este, la Buenos Aires, în Argentina, și master-class-uri în Portugalia și în Elveția. Adela Liculescu, absolventă a Liceului de Arte «Marin Sorescu», promoţia 2012, în prezent studentă la Universitatea de Muzică din Viena“, a spus Zamfir.
Din 1993, Zamfir este fondatorul Corului Carmina Nova, cu care a participat de-a lungul anilor la diferite concerte atât în ţară, cât şi în străinătate. „Norocul nostru ca artişti, ca muzicieni este că publicul craiovean a înțeles întotdeauna muzica. Cu corul acestei fundații am participat la foarte multe evenimente. Suntem 30, 40 în funcție de împrejurări. După Revoluție am câștigat mai multe premii şi am participat la câteva ediții ale Concursului Național de creație corală. În 1995, am avut primul concert cu Corul Carmina Nova. Am cântat muzică modernă. Îmi era teamă că nu o să avem public, dar sala a fost absolut plină. Întotdeauna s-a scris muzică bună. Consider că muzica modernă este extrem de interesantă“, a precizat profesorul.
Florian-George Zamfir nu este singurul artist din familie. Soţia sa este profesoară de pian, lucrează şi la Opera Română, băiatul cel mare a făcut clarinet, fiind angajat la Opera Română.
„Are şi ore la liceu, dar și predă și la Facultatea din cadrul universităţii craiovene. Cel mijlociu cântă și el în Corul Filarmonicii și are ore aici la liceu. În plus, este și solist. A cântat și în ţară, dar şi în străinătate. Iar fiica mea este studentă la Cluj. Face două facultăți: canto și dirijat. Trebuie să fie bine pregătită, aspectul teoretic este esenţial. Se spune că din muzică nu se poate trăi… Nu cred în aceste cuvinte. Într-adevăr, nu se poate câștiga la fel ca în alte joburi, dar se poate trăi bine din muzică. Cei dedicaţi pot avea turnee, pot fi profesori, pot preda la conservator, pot cânta în cor, pot dirija. Aş vrea ca oamenii să acorde mai multă atenţie educaţiei muzicale. Încă de la vârste fragede să pună muzică de calitate copiilor, să le dezvolte simţul, să le descopere talentul, să ducă copiii la Filarmonică, la Operă“, a concluzionat profesorul Zamfir.
