Numărul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate creşte de la an la an în judeţul Dolj, potrivit Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC). În primul trimestru al acestui an, peste 1.700 de copii doljeni au trăit cu dorul părinților plecați departe de casă. 724 de copii doljeni aveau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, iar alţi 935 de copii – un singur părinte. 138 de copii din judeţul nostru aveau în aceeaşi perioadă menţionată părintele unic susţinător al familiei plecat la muncă peste hotare. Situaţia este îngrijorătoare având în vedere că, potrivit statisticilor realizate de asistenţii sociali din cadrul DGASPC Dolj, avem copii care sunt plasaţi la rude sau la alte persoane şi de aproape zece ani. Dintre cauzele cele mai frecvente privind separarea copiilor de părinţi am putea menţiona: sărăcia – 514 copii, abuz şi neglijare – 196 copii. „În perioada ianuarie – mai 2015, 79 de copii au avut nevoie de intervenţie de specialitate, ajungând astfel în atenţia mea şi a colegilor de la Centrul de informare şi consiliere pentru copilul cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Despre aceşti copii am fost sesizaţi în diverse împrejurări, fie de secţiile de poliţie, fie de angajaţii spitalelor sau chiar de cei în a căror grijă au fost lăsaţi. Din numărul total de cazuri, 18 au fost soluţionate, copiii fiind reintegraţi în familia biologică. În această perioadă însă, am fost nevoiţi să instituim şi măsuri de protecţie specială. Nu de puţine ori, persoanele cu care au fost lăsaţi copiii au solicitat sprijinul nostru, motivând că nu îşi mai permit financiar să îi întreţină“, a menţionat Maria Dumbravă, purtător de cuvânt în cadrul DGASPC Dolj.
Copii care trăiesc cu dorul părinţilor plecaţi să muncească peste hotare sunt în tot judeţul, însă cei mai mulţi sunt din localităţile: Predeşti, Segarcea, Amărăştii de Jos, Siliştea Crucii, Bechet, Sălcuţa, Filiaşi, Caraula, Băileşti, Argetoaia, Maglavit, Castranova, Dăbuleni. Legislaţia actuală creată pentru a proteja aceşti copii are lacune. Aceasta a fost modificată în octombrie 2013 și spune nu doar că orice părinte care pleacă la muncă în străinătate este obligat să anunțe autoritățile despre acest lucru, cu 45 de zile înainte de a părăsi ţara – așa cum trebuia procedat încă din 2006 – ci, mai mult, acești părinți ar trebui să „oficializeze“ această decizie în instanță, pentru a se stabili cu exactitate responsabilitatea celor care se vor îngriji de copii. Din nefericire însă, mulţi dintre părinţi nu au înţeles importanţa informării oficialităţilor locale despre decizia plecării la muncă în străinătate, pe de o parte, iar pe de altă parte, alţii nu au timpul necesar pentru a urma regulile impuse de lege. „Legislaţia este extrem de greoaie, greu de pus în aplicare, și asta din mai multe cauze: dacă părinții nici până acum nu mergeau să înștiințeze primăriile, e cu atât mai greu să îi determini să meargă în instanță. În plus, termenul de 45 de zile înainte de plecare e prea mare, contractele de muncă nu permit o asemenea perioadă, în sensul că o persoană primește contractul azi și apoi trebuie să plece în câteva zile, nu în minimum 45. Iar mulţi dintre doljeni pleacă fără contracte de muncă în momentul în care află de un posibil loc de muncă“, a adăugat Maria Dumbravă.
Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre pentru aprobarea procedurii de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, document care vizează sprijinirea şi eficientizarea procesului de identificare a tuturor copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, dar şi a celor care au revenit în ţară după o experienţă de migraţie de cel puţin 12 luni.
