Pentru un copil, mama si tata reprezinta centrul universului lui. Numai ca mama nu mai e mama cind te paraseste fara o privire sau o lacrima de regret, tatal nu mai este tata cind te mingiie doar cu pumnii, iar copilul nu mai e copil cind intra in viata singur si cu sufletul mutilat.
Marian Floricioiu este un baietel de noua ani de a carui soarta se intereseaza numai bunica lui. Orgoliul, ignoranta, indiferenta i-a indemnat pe parinti sa nu-si recunoasca propriul copil si sa nu-l inregistreze. Mama a plecat la scurt timp la un barbat pe care-l parasise cindva, uitind cu desavirsire de mogildeata abia nascuta care avea atita nevoie de ea. Tatal isi aducea aminte de baiat doar atunci cind vrea sa-si verse nervii pe cineva, de parca baietelul ar fi singurul vinovat de greselile parintilor. Singura care i-a purtat de grija, timp de noua ani, care ia sters lacrimile atunci cind scandalurile tatalui erau de neindurat a fost bunica, mama aceluia care-l mingiia cu o palma sau un pumn. Astfel a decurs viata lui Marian in cei noua ani.
In prezent, copilul este internat in Centrul de Primire Minori din Craiova, unde a fost adus de propria-i bunica. Nu pentru ca si aceasta l-ar fi abandonat! Dar, scandalurile tatalui erau atit de dese, incit batrina a dorit sa-si protejeze nepotul si singura solutie a fost internarea acestuia intr-o institutie a statului care ocroteste minorii.
Se cauta o identitate
Constanta Cinca, sefa Centrului de Primire Minori din Craiova, spune ca atunci cind a sosit in institutie, Marian avea dese crize de nervozitate, dar apoi el s-a linistit, dindu-si seama ca este in siguranta. Situatia lui Marian este destul de complicata, deoarece scriptic baiatul nu exista.
Constanta Cinca spune ca pentru rezolvarea situatiei, Marian are intii de toate nevoie de acte. Dupa aceea baietelul va fi internat intr-un centru de plasament, unde va avea o viata linistita. Si pentru ca are o bunica iubitoare, Marian isi va putea petrece vacantele alaturi de aceasta.
