Basmele din trecut nu semănau deloc cu versiunile pe care le cunoaştem noi, fiind poveşti pline de întorsături de situaţie terifiante şi finaluri de-a dreptul macabre. Companii precum celebra Disney s-au adaptat cerinţelor şi nevoilor publicului modern, care nu vrea să ştie şi poveşti „de rău“, prin urmare poveştile originale au fost modificate şi adaptate în aşa fel încât să aibă mereu un final fericit. Un articol publicat pe site-ul listverse.com prezintă o listă cu câteva dintre poveştile pe care le cunoaştem cu toţii, făcând o paralelă între finalurile cu care suntem noi obişnuiţi şi versiunile de groază, mai puţin cunoscute.
Scufiţa Roşie
În varianta acestei poveşti pe care o cunoaştem cu toţii, la final Scufiţa Roşie este salvată de vânător, care omoară lupul cel rău, pedepsindu-l pentru faptele sale. Numai că versiunea originală a basmului, scrisă de Charles Perrault, nu este nici pe departe atât de „roz“ şi frumoasă. În această versiune scrisă în limba franceză, fetiţa este de fapt o domnişoară de origine nobilă, care primeşte de la lup indicaţii greşite atunci când încearcă să afle drumul spre casa bunicii sale. Nesăbuită, tânăra îl ascultă pe lup şi sfârşeşte prin a fi bătută crunt în pădure. Aşa se termină povestea. Nu există nici un vânător şi nici o bunică – singurele personaje sunt lupul şi Scufiţa Roşie, care în final moare. Morala poveştii: nu ascultaţi niciodată sfaturile străinilor.
Mica Sirenă
Versiunea din 1989 a poveştii „Mica Sirenă“, realizată de Disney, are, după cum ştim, un final fericit: sirena Ariel este transformată în om, pentru a se putea căsători cu Eric. Cei doi au o nuntă ca în poveşti, la care participă deopotrivă oameni şi creaturi ale mării. În prima versiune a poveştii, scrisă de Hans Christian Andersen, sirena îl vede pe prinţul pe care îl iubeşte căsătorindu-se cu o prinţesă şi este astfel cuprinsă de disperare. Primeşte un pumnal cu care să îl ucidă pe prinţ, însă ea preferă să se arunce în mare şi moare, transformându-se în spumă. Autorul a modificat finalul original, pentru a nu fi atât de tragic. În cel de-al doilea final, în loc să se transforme în spumă de mare, sirena devine o „fiică a aerului“ şi aşteaptă să ajungă în Rai. Ideea este că, în variantele originale, Mica Sirenă moare.
Albă ca Zăpada
În povestea cu care suntem familiarizaţi de mici, împărăteasa, mama ei vitregă, îi cere vânătorului să o ucidă pe Albă ca Zăpada şi să îi aducă inima drept dovadă. Impresionat de fetiţă, vânătorul îi cruţă viaţa şi îi duce împărătesei inima unui animal al pădurii. Disney nu a schimbat foarte mult această poveste, dar tot a omis unele detalii. De exemplu, în varianta originală, se pare că împărăteasa a cerut drept dovadă ficatul şi plămânii fetei, organe pe care intenţiona să le gătească şi să le mănânce. De asemenea, Albă ca Zăpada este readusă la viaţă după ce este zguduită de calul pe care prinţul o transporta către castelul lui – nicidecum nu este trezită de sărutul iubirii adevărate. În plus, în versiunea orginială a Fraţilor Grimm, la final împărăteasa este pedepsită să danseze până la moarte, încălţată cu pantofi făcuţi din fier încins.
Frumoasa din Pădurea Adormită
Varianta originală a acestei poveşti este cel puţin surprinzătoare. În basmul pe care îl ştim şi care a fost făcut cunoscut şi de cei de la Disney, prinţesa Aurora adoarme după ce se înţeapă la deget într-un fus. Doarme vreme de o sută de ani, până când un prinţ soseşte şi o trezeşte cu un sărut. Cei doi se îndrăgostesc şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Dar vai! Povestea originală nu este nici pe departe aşa: în primul rând, tânăra nu adoarme din cauza unui blestem, ci ca urmare a unei profeţii, iar în al doilea rând nu este trezită de sărutul plin de iubire al unui prinţ. În versiunea originală, regele din ţinut o vede pe frumoasa adormită şi o violează. După nouă luni, fata – tot adormită – naşte doi copii. Unul dintre micuţi se joacă pe lângă ea şi îi suge degetul, scoţând sămânţa de in din cauza căreia dormea. Astfel, Frumoasa din Pădurea Adormită se trezeşte violată şi mamă fără ştirea ei.
Cenuşăreasa
În povestea modernă a Cenuşăresei, aceasta se îndrăgosteşte până peste cap de prinţ, cu care trăieşte fericită până la adânci bătrâneţi, cele două surori vitrege se căsătoresc şi ele cu doi curteni şi toată lumea este fericită. Basmul însă îşi are originile în secolul I î.Hr., într-o povestire semnată de istoricul antic Strabon. Eroina se numea Rhodopis, nu Cenuşăreasa, iar basmul seamănă cu cel modern – cu excepţia condurilor de cleştar şi a caleştii făcute din dovleac. Secole mai târziu, pe firul drăguţei poveşti Fraţii Grimm au ascuns şi câteva detalii sinistre: surorile vitrege îşi taie din degetele de la picioare, pentru a face să le vină condurul, în speranţa de a-l păcăli pe prinţ. Acesta este însă anunţat de păcăleală de către doi porumbei, care le scot ochii surorilor vitrege. Acestea două îşi petrec restul vieţii oarbe, în timpul în care Cenuşăreasa se lăfăie în lux la castelul prinţului.
