Doamnă Primar,
Vă scriu aceste rânduri fără să am convingerea că le veți citi. Ocupată (cum sunteți) cu binele orașului, s-ar putea să nu mai aveți timp și pentru lectură. Dacă, totuși, epistola mea vă va cădea în mână, vreau să știți că imboldul de a vă scrie a venit doar ca urmare a bunelor mele intenții, la care se adaugă și convingerea mea fermă că aveți nevoie de sfaturi și din afara cercului în care vă complaceți.
De această dată, am să mă refer la mult discutata temă a pistelor pentru bicicliști, o dotare de infrastructură existentă – după cum știți – și în orașul nostru, pe două amplasamente. Știu că tema propusă este mai interesantă pentru bicicliștii din oraș decât pentru autorități, dar întrucât eu cred că este importantă, voi insista asupră-i.
Așadar, despre una dintre cele două piste se zice că există de-a lungul străzii Caracal. Cea de a doua, observăm cu toții – pietoni, bicicliști și automobiliști – că se află în plin proces de execuție, de-a lungul principalei artere a orașului, Calea București.
În ceea ce o privește pe prima, părerea unanimă este că nu-i tocmai o pistă de biciclete, ci mai degrabă un marcaj – și ăla făcut cam anapoda, pe trotuarul deja existent. Nu o să insistăm asupra ei, deoarece, fiind doar un marcaj cu vopsea albă pe asfalt, lucrurile vor putea fi corectate cu ușurință, atunci când veți binevoi. Oricum, mai grav decât marcajele anapoda sunt mărfurile depozitate chiar pe pistă, lipsa unei minime amenajări la trecerea peste calea ferată, fără a mai vorbi de mașinile parcate copios, parțial sau integral pe pistă.
În schimb, cea de a doua pistă – cea aflată acum în construcție pe Calea București, merită o atenție specială pentru că – de această dată – nu mai este vorba de un simplu și discutabil marcaj pe un trotuar, ci de o lucrare de infrastructură, cu borduri și toate cele. De fapt, chiar ar fi fost bine și frumos dacă lucrarea se făcea temeinic, cu respect față de norme și de lege, mai ales că primăria plătește bani buni pentru această lucrare.
O să vă întrebați: ce nu este în regulă?
Ei bine, nu este în regulă faptul că lățimea pistei pentru biciclete nu respectă normele de proiectare! Adică lățimea este prea mică: are doar 70 de centimetri în loc de 100 de centimetri, atât cât prevăd standardele în vigoare.
Mai mult decât atât, pista pentru biciclete trebuie să aibă și un spațiu lateral de siguranță. Conform normelor românești, acest spațiu de siguranță ar trebui să fie de 1,50 m, distanță care trebuie să se găsească între marginea pistei și alte căi de circulație. Sau, conform „Manualului Arhitectului“ de Neufert, ar trebui să fie câte 0,25 cm de fiecare parte a pistei. Ori nici acest „amănunt“ nu este avut în vedere, el negăsindu-se pe teren.
În concluzie: pistele pentru bicicliști aflate acum în execuție pe Calea București nu respectă normele de proiectare. Implicit, nu respectă nici bicicliștii cărora se zice că le sunt destinate. Dimpotrivă, folosirea acestor piste (acolo unde va fi posibil) va însemna un risc pentru siguranța bicicliștilor.
Prin urmare, vă rog să luați măsuri pentru intrarea în legalitate, acum când pistele se află în stare de execuție, iar corecțiile se pot face cu minime eforturi și cheltuieli. Știu că pare ciudat, dar obligația de a respecta legile țării, inclusiv normele și standardele în proiectare, revine nu doar cetățenilor, ci și autorităților.
Altfel spus, dacă norma prevede că o pistă de biciclete trebuie să aibă 100 cm, vă rog, doamnă primar, să nu permiteți construcția unei piste de biciclete cu lățimea de 70 cm.
În final, îmi exprim încrederea că veți avea în vedere cele arătate mai sus și veți dispune corecțiile necesare, în folosul utilizatorilor de biciclete din Craiova și, desigur, în folosul dumneavoastră, pentru că astfel veți deveni și mai apreciată decât sunteți.
Cu multă considerație,
Horațiu Buzatu
P.S. Pentru că „o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte“, voi adăuga și câteva instantanee surprinse în preajma „pistelor pentru bicicliști“.