A fost o vară liniştită. Cald, litoralul arhiplin, liderii politici plecaţi în concedii prelungite în Caraibe, Brazilia sau în excursii muzical-culturale. Sunt un om de afaceri, nu-mi place să fiu nici liric, nici patetic, aşa că vă spun de la bun început: în spatele acestei aparente acalmii, s-a produs un proces politic fără precedent, care face ca România să semene mai degrabă cu o cleptocraţie de stânga, din America Latină, decât cu o democraţie de tip Occidental.
Niciodată, o spun fără ezitare, niciodată în istoria ultimilor 25 de ani nu s-a întâmplat ca nomenklatura care conduce ţara să-şi confere atât de multe avantaje, în totalul dispreţ al celor care, pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, erau numiţi „talpa ţării“. Încerc să ies din tentaţia de a folosi cuvinte dure, lăsaţi-mă să vă prezint faptele:
– La sfârşitul lunii iunie, Parlamentul a legiferat – cu încălcarea principiului „la contribuţii egale, pensii egale“ – pensii speciale pentru militari (aici fiind incluşi foştii securişti, printre care torţionarul Alexandru Vişinescu), funcţionarii parlamentari şi diplomaţi. PSD şi PNL au votat cot la cot aceste legi, iar preşedintele Klaus Iohannis le-a promulgat. Nici una dintre aceste legi nu are, în expunerea de motive, un calcul al impactului bugetar. Pe scurt, nu ni se spune câţi bani de la buget se vor cheltui pentru aceste pensii.
– Tot în iulie, guvernul, condus de premierul interimar Gabriel Oprea, majorează cu 350% indemnizaţiile unui grup de 69 de demnitari, printre care preşedintele României, premierul, consilierii prezidenţiali şi şefii serviciilor secrete. În urma reacţiei negative a opiniei publice, mai mulţi lideri PNL şi PSD au declarat că ordonanţa trebuie respinsă sau retrasă. Cum s-au terminat protestele, cum au fost uitate aceste angajamente, iar primele indemnizaţii majorate probabil că au fost plătite, la ora la care citiţi acest comentariu.
– De la 1 iulie, salariile funcţionarilor guvernului şi administraţiei prezidenţiale au fost majorate cu până la 70%, printr-un amendament strecurat şmechereşte într-o ordonanţă de urgenţă.
– La ultima rectificare de buget: alocările pentru toate serviciile secrete au fost majorate substanţial, un miliard de euro a fost dirijat către baronii locali, iar administraţia prezidenţială a primit un plus de circa zece milioane de lei pentru deplasări externe.
– Consiliul Judeţean Vaslui a aprobat un nou contract de muncă prin care angajaţii acestei instituţii vor beneficia de un spor pentru condiţii periculoase (pentru că undeva, în apropiere, s-ar afla nişte antene ale STS) şi de vouchere pentru vacanţă. Acesta este judeţul unde autorităţile locale nu găsesc bani pentru angajarea unor medici la Spitalul din Huşi, iar Secţia de Urgenţe a fost închisă pe timpul verii din lipsă de cadre medicale. Am toate motivele să bănuiesc că şi alte consilii judeţene procedează asemănător.
– Aş putea să mai ofer câteva exemple, dar mă opresc la statistica prezentată joi în Ziarul Financiar: siguranţa şi ordinea publică cheltuie 6,3% buget, în timp ce în UE media este de 3,7%. Ziarul Financiar, o publicaţie economică unde sunt evitate aprecierile politice, scrie că această situaţie ilustrează statul poliţienesc din România.
Drept consolare, profesorilor şi medicilor li se fac promisiuni, neacoperite financiar, de mărire a salariilor. Chiar dacă aceste promisiuni vor fi legiferate, ele vor fi un fel de firimituri de la masa puterii. Veniturile medicilor şi profesorilor vor creşte „etapizat“ cu 71%, nu cu 350%, peste noapte. Pensia unui medic va fi, în cel mai bun caz, egală cu pensia unui subofiţer dintr-un serviciu secret.
Trăgând linie, observaţi câte privilegii au fost dirijate în ultimele luni către Puterea politică şi câinii ei de pază, iar pe de altă parte, câtă indiferenţă există faţă de problemele ţării. Ca român care trăieşte în diaspora mă uit şocat la minciunile şi pretextele care ni se aruncă în faţă pentru a ni se explica de ce nu se adoptă legea votului prin corepondenţă. Din ambele tabere. Nu este însă, sper, un proces ireversibil. Îmi păstrez starea de spriit şi cred că lucrurile pot fi corectate şi repuse pe un drum bun. În 2011, de exemplu, guvernul a avut curajul să taie pensiile speciale ale structurilor militarizate. Restauraţia s-a produs în regimul Ponta, însă eu sunt convins că opinia publică ar fi favorabilă desfiinţării acestor privilegii. Este însă nevoie de o reacţie puternică a opiniei publice. Această nomenklatură care conduce România ştie doar de frică, sentimentul ruşinii a fost extirpat.
George Mioc – contributors.ro
