3.1 C
Craiova
luni, 25 noiembrie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiCrincena disputa pe tacute

Crincena disputa pe tacute

Prezent la consfatuirea prezidentiala despre soarta culturii romane, am avut sansa de a sesiza batalia surda, dar crincena dintre Ion Iliescu si Adrian Nastase. Despre o confruntare dintre cei doi, presedintele depune stradanii supraomenesti pentru a o dezminti. Mult mai calm decit in primul mandat, el devine aproape isteric la intrebarea despre un posibil conflict cu Adrian Nastase. O asemenea reactie nu trebuie sa ne mire. Ion Iliescu pare a repeta, fara nici o nuanta in plus, istoria cu un alt prim-ministru: Petre Roman. La o conferinta de presa din februarie 1991, l-am chestionat pe Ion Iliescu asupra neintelegerilor sale cu junele discipol. Ca si acum, cind isi pierde echilibrul la intrebarea despre relatia cu Adrian Nastase, presedintele mi-a raspuns, pe un ton vizibil enervat, ca totul e o nascocire a noastra, a jurnalistilor. Nu m-am gindit atunci la un adevar de psihologie individuala. Explozia nervoasa la intrebare marturiseste un subiect delicat pentru o personalitate. Judecind retrospectiv, imi dau seama ca supararile lui Ion Iliescu la intrebarile despre relatia cu Adrian Nastase trimit la o problema pe care presedintele cauta sa n-o discute in public. Daca n-ar fi un conflict latent, pe cale de a se intruchipa intr-o criza, presedintele ar primi calm, surizator, interogatiile pe aceasta tema. Intilnirea de la Cotroceni mi-a confirmat banuiala. Intre cei doi divortul s-a declansat. Cu origini inainte de alegeri, disensiunile s-au accentuat dupa cucerirea puterii de catre PDSR. Ele n-au devenit insa fapt public, deoarece Adrian Nastase, constient de exemplul Petre Roman, a depus eforturi pentru a-i arata lui Ion Iliescu, fie si in plan personal, un respect de discipol fata de un magistru. Tinarul si ambitiosul om politic sufera insa, ca toti cei de teapa lui, de sindromul «Dinu Paturica». Menajarea Bunicului de la Cotroceni l-a costat multa energie. Si-a reprimat toate supararile, deoarece nu se simtea stapin pe averea Patronului. Acum mai ales, dupa succesul de telenovela din SUA, cu Dana Nastase pe post de Esmeralda, primul ministru crede ca pastrarea aparentelor in relatia cu Ion Iliescu e prea costisitoare. De aceea – pare-se – el a gasit de cuviinta ca Batrinul trebuie pus la punct. Cel putin aceasta a fost impresia mea dupa ce am asistat, nu fara jena, la o scena intre cei doi. Aflat in largul sau in mijlocul oamenilor de cultura, Ion Iliescu a fost de acord cu toate plingerile pe tema culturii in dramatica saracire. Gratie si propensiunii prezidentiale spre taifas intelectual, reuniunea se contura ca un cenaclu ad-hoc, cu Ion Iliescu in postura de Titu Maiorescu al toamnei 2001.

Psihologia poate fi doar una dintre disciplinele in stare a explica bunavointa lui Ion Iliescu fata de fanteziile vorbitorilor. Politologia ar putea fi alta. Am presupune astfel ca presedintele, politician cu instinctul maselor, a intuit fericirea intelectualilor de a vorbi unei inalte instante. Ca si odinioara in fata lui Ceausescu, oamenii de cultura s-au simtit onorati de atentia Conducatorului. Adrian Nastase n-a pipait situatia. De aceea, in loc sa asculte surizator, cazind de acord, in vorbe, cu pretentiile etatiste ale asistentei, a gasit de cuviinta sa-si exprime o sinceritate. Luind cuvintul dupa vreo doua – trei interventii din sala, el a denuntat cit se poate de transparent caracterul cenaclier al Consfatuirii. Desi corecta, deoarece venea din perspectiva nemiloasei economii de piata, interventia sa a picat ca o musca in lapte. La intelectualii palavragii din sala, maniaci ai taifasului de cafenea, a dat rau aducerea cu picioarele pe pamint. Mai grava a fost contrazicerea publica a lui Ion Iliescu. Cenaclul fusese convocat si stimulat de catre presedinte. A critica straveziu desfasurarea consfatuirii insemna o punere la punct, fie si subtila, a lui Ion Iliescu. Presedintele s-a vazut astfel tratat de catre premier ca un bunic ale carui amintiri de seara ii impiedica pe nepoti sa mearga sa se culce. Disperati ca a doua zi trebuie sa se trezeasca dis-de-dimineata, pentru a merge la slujba, acestia isi pierd, la un moment dat, politetea si, lovindu-l pe vorbitor in plexul sufletesc, ii spun ca au mai auzit de mii de ori pina acum intimplarile sale din copilarie. Bietul bunic se trezeste astfel stropit cu apa rece. Daca e doar pensionar, nu-i ramine decit sa se bosumfle. Daca e insa, asemenea lui Ion Iliescu, presedintele tarii, se dezumfla, dar, in acelasi timp, se intareste in credinta ca trebuie sa-i dea una peste bot nepotelului arogant. Nu acum, ci altadata, cind o veni momentul.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS