Caut fundatie, destinatar Sirbu

„Spune-le tot ce stii si intoarce-te acasa, ca avem treaba!“, i-a lui Radu Sirbu spus un participant al alaiului care il insotea catre locul pe unde va trebui sa treaca mai des de acum incolo: Directia de Cercetari Penale – IGP. Ce treaba or mai fi avind taranistii, numai ei pot sti! Dar stati, de ce sa ne crispam dintr-o data? Pai, tocatul banetului nu-i si aia o treaba? Ce credeti, ca e asa de usor sa faci cumparaturi? Pina alegi ruta din strainatate, pina vezi unde sint costumele Armani mai ieftine si pina gasesti sosete de matase, nu-i chiar asa de ici, de colo. Si plimbatul limuzinelor de lux nu-i si aia tot o treaba? Saracii taranisti, daca stam bine sa ne gindim, au atit de „muncit“, ca nu-si mai vad capul de treaba.

Dar ce se intimpla, de fapt? Se intimpla ca intr-o zi de joi, dis-de-dimineata, domnul Radu Sirbu, fostul stab al defunctului FPS, dupa ce asculta buletinul de stiri si-si bau cafeaua, afla ca trebuie sa treaca pe la Directia de Cercetari Penale, sa dea cu subsemnatul in dosarul privatizarii SC BUCURESTI TURISM SA. Si cum la un asemenea „chef“ nu se merge cu mina goala, ii lua cu el si pe colegii de cotizatii de partid. Alaiul a trebuit sa ramina la poarta, ca, deh!, responsabilitatea in cazul acestui dosar nu se da la vrac. Numai ca, dupa ce Radu Sirbu a pasit vadit emotionat pragul usii, alaiul si-a amintit dintr-o data ca felicitarile, masa si dansul de dupa audieri se tin la sediul PNTCD si au pornit intr-acolo. Veni si Raducu la sfirsit pentru schimbul de impresii ca de dupa un meci de fotbal.

Pentru ca mina grebla se facu pentru domnul Sirbu in cazul dosarului privatizarii SC BUCURESTI TURISM SA, institutiile statului, dupa ce statura si cugetara indelung, isi dadura seama ca trebuie pus sechestru pe averea lui Raducu. Ei, fratilor, mi-i si inchipuiam pe portarei stind zile si nopti sa numere banetul si sa inventarieze averea fostului presedinte al FPS. Numai ca, stupoare, n-a fost sa fie! Am aflat o veste halucinanta: ditamai stabul de la FPS este sarac lipit pamintului! Asa de sarac, ca-mi vine sa-i gasesc vreo fundatie, ceva, capabila sa-l intretina pe „micut“. Cind au descins portareii, dl Sirbu, ca o gazda neserioasa ce este, i-a primit cu casa goala, mobila fiind trimisa la plimbare sa ia aer. Ca si lemnul de trandafir si de mahon trebuie sa se aeriseasca, nu-i asa? Este adevarat ca acea casa este deja celebra acum: are cinci camere, are vedere spre Cismigiu si l-a costat pe saracul dl Sirbu fabuloasa suma de sapte milioane de lei. Va dati seama cita sudoare a curs pe fruntea taranista sa puna mina de la mina sa-i ia si micutului un loc unde sa puna si el capul linistit pe perna?

Asadar, dl Sirbu, in afara de amaritul de apartament, nu mai este fericitul posesor al nici unei alte proprietati. Pai, sa facem calculul precum in „Scrisoarea pierduta“ a lui Caragiale: casa din Cluj-Napoca este a sotiei, care a primit-o mostenire de la bunica; vila in care se vor muta sotii Sirbu este a socrului; BMW-ul in care isi plimba palaria dl Sirbu este al firmei, iar statia de benzina pe care a vindut-o ii apartinea mamei sale…

Saracul domn Sirbu, v-am avertizat de la inceput ca trebuie sa-i cautam o fundatie ceva, sa-l ia in ingrijire, ca mi se rupe inima, nu alta.

Una peste alta, stau si ma intreb de ce sa te stresezi conducind un ditamai colos precum FPS-ul daca nu ai nici un folos de pe urma asta si, mai mult decit atit, daca nu poti sa-ti faci timp si tu sa-ti mai cumperi o casa, sa mai pui o clanta aurita la ea, sa te feresti contra curentului cu ajutorul termopanului, sa nu ai timp sa calatoresti in scopuri personale peste granita sa-ti faci cumparaturile. Nu-i asa ca-i pierdere de vreme?