Înainte de Revoluţia din 1989, comunei Fălcoiu din judeţul Olt i se spunea „Ţara usturoiului“, pentru că aici se cultivau peste 300 de hectare cu această plantă. Agricultorii olteni erau principalii furnizori pentru fabricile de mezeluri din țară. Acum, Vali Crânguș, cel mai mare cultivator din comună, se străduiește să ducă tradiția mai departe într-o perioadă în care usturoiul chinezesc a invadat piețele.
Localitatea Fălcoiu din județul Olt este recunoscută în toată țara și chiar peste hotare pentru soiul deosebit de usturoi obţinut din sămânţă românească. Cultivatorii de aici se mândresc cu faptul că ceea ce cultivă este sută la sută natural și nu pun în pământ praf de la chinezi. Înainte de 1989, în CAP-ul din comună se cultiva usturoi pe 300 de hectare. Acum cei care ar trebui să ducă tradiția mai departe au plecat să muncească peste hotare. În comuna de pe malul Oltețului mai sunt șase familii care se ocupă cu cultivarea usturoiului. Vali Crânguș este cel care cultivă cea mai mare suprafață. „Nu mai sunt mulți cultivatori în sat. Tinerii au plecat unii în Germania, alții în Spania, Italia și nu mai sunt interesați să facă treabă din așa ceva. Mai sunt cam șase familii care cultivă usturoi, dar eu sunt singurul care pune o suprafață mai mare. Mi-e drag să fac asta. Eu mă duc la Craiova să vând și dacă nu mai cultiv usturoi mă uită ăia de acolo“, spune olteanul.
„Este mai greu cu vânzarea“
Munca la câmp pentru cultivarea usturoiului nu este ușoară. Începe toamna și se termină primăvara. Dar Vali Crânguș face ce a văzut la părinți și bunici. „Usturoiul se cultivă toamna. Noi îl punem cu mâna pentru că nu avem mașinării. Toamna aceasta am pus 4.000 de căpățâni. El răsare primăvara și atunci începem să-l vindem pe piață, în Craiova, în Pitești, pe unde putem și noi. Pe 10 iunie, îl scoatem uscat din pământ. Numărăm sămânța și oprim în jur de 5.000 de căpățâni pe care le să punem iar în pământ toamna“, povestește Vali Crânguș.
Dacă înainte de 1989 și în primii ani după Revoluție cei care cultivau usturoi puteau să trăiască din asta, acum piața este invadată de usturoiul chinezesc. În plus, samsarii din piețe sunt altă piedică. „Este mai greu cu vânzarea. Anii trecuți găseai masă în piață și vindeai liniștit marfa ta. Acum trebuie să o dai băieților care se ocupă cu așa ceva și vând ei. Ei cumpără kilogramul de usturoi de la noi cu 7-8 lei și îl vând cu 10-12 lei. Și căpățâna verde de usturoi noi o dăm cu 30 sau 50 de bani, iar ei o vând cu 1 leu. Ei poate câștigă mai bine decât noi. Nu mai sunt prețurile care erau acum 10-15 ani. Atunci, după trei drumuri făcute cu marfă în piață, în București, mi-am cumpărat mașină nouă. Acum, dacă mă mai duc, abia mai cumpăr anvelopele“, mai spune oltenul.
„Salamul de Sibiu se făcea cu usturoi de la Fălcoiu“
Ca să facă un ban în plus, Vali Crânguș cultivă și păstârnac, ardei, roșii, dar nu pe suprafețe foarte mari. „Înainte de revoluție, majoritatea se ocupau cu asta. Aveau mese în București, în piețe, și vindeau acolo. Acum nu mai ai unde să vinzi și te întorci cu marfa acasă, de asta nu mai cultivă lumea. La angro te duci și își bat joc de tine, îți spun prețul pe care îl vor ei și dacă accepți bine, dacă nu, pleci. Și eu am vândut 13 ani în București până prin 2006, dar ne-au gonit. Înainte salamul de Sibiu se făcea cu usturoi de la Fălcoiu. Erau carmangerii și duceam acolo. Acum folosesc praf de usturoi și a mai apărut și usturoiul chinezesc. E din ce în ce mai greu să ne descurcăm“, explică agricultorul.
