Când administratorii de firmă, acționarii sau asociații comit anumite fapte, acestea se înscriu și în cazierul fiscal, iar unele în cel penal. Dar, după o vreme, în funcție de gravitatea faptei, cazierul fiscal devine la fel de „curat“ ca al unei persoane care nu a comis vreo infracțiune sau contravenție. Mai grav este cu faptele de evaziune fiscală. Ele sunt urmărite timp de zece ani. Inclusiv recuperarea prejudiciului.
Persoanele care au firme private sau dețin funcții de administratori în astfel de entități scapă în mod diferit de ștergerea pedepselor din cazierul fiscal, în funcție de gravitatea faptei săvârșite în mediul economic. Înscrierea unor astfel de fapte în cazierul fiscal le îngrădește acelor persoane anumite drepturi în afaceri, de la înființarea de firme noi pe numele lor și până la interzicerea dreptului de a fi plătitoare de TVA. După anumite termene, acele persoane scapă de faptele din cazierul fiscal și își pot relua afacerile. Însă există și situații în care cu cât infracțiunea economică a fost mai mare, de regulă, în sfera evaziunii fiscale, cu atât administratorii sunt mai afectați, iar firma va plăti mai mult pentru faptele comise.
OG nr. 25/2011 a stabilit ca termenele în care faptele sunt șterse din cazierul fiscal să difere în funcție de gravitatea lor. Până atunci, se ștergeau toate faptele din cazierul fiscal la cinci ani de la înscrierea lor, deci de la comitere. Astfel, fapte care constituie contravenții, dar nu au o gravitate deosebită, sunt radiate din cazierul fiscal în termen de un an. În același timp, persoanele care au înscrise infracțiuni cu gravitate deosebită vor avea cazierul „curat“ abia după cinci ani de la înscrierea lor. În cazul în care firmele au fost inactive fiscal, scoaterea lor din cazierul fiscal se face în funcție de motivele pentru care au devenit inactive. Potrivit OG nr. 25/2011, aprobată prin Legea nr. 113/2012, în cazul în care o firmă a fost declarată de Fisc inactivă fiscal, fapta din cazierul administratorului va fi ștearsă în momentul reactivării firmei, dacă declararea sa ca inactivă a avut loc pentru că firma nu și-a depus declarațiile la timp. Dacă firma a fost declarată inactivă pentru sustragerea de la efectuarea inspecției fiscale sau pentru declararea unor sedii fiscale la care nu mai funcționează firma, atunci faptele administratorilor și asociaților din cazierul fiscal sunt șterse la trei luni de la reactivarea societății respective.
Statul ține evidența faptelor de evaziune fiscală pe zece ani
Dacă anumite sume datorate statului se prescriu la trecerea termenului de cinci ani de la crearea prejudiciului, timp în care nu s-a început nici o formă de executare silită, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală definite de Legea nr. 241/2005, organele abilitate pot face verificări pe o perioadă de zece ani. „Există și un istoric mai lung al faptelor de evaziune. Fiscul are acces la datele respective comise chiar în urmă cu zece ani. Indiferent dacă se șterg din cazierul fiscal, Fiscul are un istoric al faptei de evaziune fiscală pe zece ani și acea persoană poate fi urmărită pe o perioadă de timp de zece ani de la comiterea infracțiunii de evaziune“, au spus, pentru GdS, surse din cadrul Fiscului regional cu sediul la Craiova.
De altfel, nu doar că se cunosc pe zece ani în urmă faptele de evaziune fiscală comise pe o firmă sau alta, dar și prejudiciul creat atunci poate fi recuparat de către stat, chiar dacă fapta s-a comis în urmă cu zece ani.
Se întărește legislația pentru recuperarea prejudiciului din evaziune
Anul acesta, la începutul lunii octombrie, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis că persoanele condamnate pentru savârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sunt obligate la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, potrivit Avocatnet.ro. Decizia ICCJ se aplică tuturor instanțelor și a fost adoptată pentru a exista o practică unitară în acest sens.
