În comuna doljeană Sopot există peste 2.000 de familii de albine. Fiind situată într-o zonă de deal, cu păduri de salcâmi, este un adevărat rai al apicultorilor.
Pășim în ograda lui Marcel Stepan. Încă de la intrarea în curtea mare, plină de păsări și de animale, se vede că omul este un foarte bun gospodar. În spatele curții, zeci de stupi colorați stau aliniați, scăldați într-un soare târziu, de decembrie. Deși în această perioadă a anului albinele ar fi trebuit să „hiberneze“, cele 14 grade de afară le fac pe câteva să zumzăie și să zboare în toate direcțiile, atunci când omul umblă la stupi. „Practic meseria de apicultor de 25 de ani. Nu e o tradiție, e mai mult o pasiune. Nouă ne place. Am început cu un stup, iar acum am ajuns la 145. Apicultura depinde de Ăl de Sus. Dacă e anul bun, se face mierea. Dacă nu e anul bun, nu ne ajută…“, spune nea Marcel, plin de resemnare. An prost pentru apicultură este unul foarte ploios, în care albinele nu pot culege nectarul din flori, din cauza precipitațiilor, dar și unul foarte secetos. Bărbatul din Sopot, în vârstă de 57 de ani, ne-a povestit că alocă 60% din timpul său pentru îngrijirea stupilor și producerea mierii.
Investiții cu fonduri nerambursabile
Cu ajutorul unui proiect, apicultorul din Sopot a accesat 10.000 de euro nerambursabili. A achiziționat instalații moderne, care selectează mierea și o filtrează. Într-o încăpere foarte curată, borcanele de miere stau aliniate pe tejghele, ca la expoziție. Instalația achiziționată cu fonduri europene este o centrifugă modernă, ce selectează mierea de pe ramele scoase din stupi. Investiția respectivă îi face viața mult mai ușoară în timpul recoltatului mierii.
Mierea de Sopot ajunge la export
Într-un an bun, din stupina lui nea Marcel se extrag chiar și 3.000 de kilograme de miere. Bărbatul, care s-a organizat ca PFA (persoană fizică autorizată), ne spune că își vinde produsul atât pe piața internă, la diverși procesatori, cât și pe piața externă. Așa se face că mierea naturală de la Sopot ajunge pe mesele nemților și suedezilor. „Vindem și la intern, dar și la extern, printr-o firmă intermediară. Exportăm mierea în Germania și Suedia. Este foarte apreciată mierea noastră, pentru că e foarte bună“. El susține că este mai avantajos din punct de vedere comercial să vândă mierea la export decât să o livreze pe piața internă. Pe mierea vândută în țară, omul încasează 25-30 de lei pe kilogram, pe când pe cea vândută la export ar lua 35-40 de lei pe kilogram.
Zonă fără poluare
Comuna doljeană Sopot este considerată de către specialiști drept o zonă propice apiculturii datorită poluării reduse. De asemenea, în perimetrul comunei se găsesc foarte mulți salcâmi: în curțile oamenilor, în spatele grădinilor, pe marginea drumurilor. „Este o zonă nepoluată, propice și pentru organismul omului, nu doar pentru albine. Primăvara, când înflorește salcâmul, aici este un miros mirific. Nici un parfum nu e mai frumos ca acesta de salcâm. Și tot timpul avem de cules miere de aici. Sunt numai salcâmi în zonă, de zici că e pădure. Deocamdată, am rămas cu albinele în curte, nu a fost nevoie să plec cu ele de acasă“, a povestit Marcel Stepan, unul dintre apicultorii din Sopot.
Primarul localității, Cătălin Ion Trăistaru, ne-a explicat de ce se pretează zona Sopotului pentru apicultură: „Cetățenii din comună, care sunt muncitori – pentru că nu este o treabă simplă -, s-au axat pe creşterea albinelor, pentru că la noi este o zonă nepoluată și apicultura le aduce câştiguri foarte bune celor care muncesc“.
